Mustul, acest „must” al toamnei (Concurs GoodWine)

C O N C U R S 

Banchiza Urbană de toamnă spune povestea bobului de strugure și te duce la evenimentul preferat al pasionaților de vinuri – cel mai logeviv târg de profil din România, GoodWine.

Târgul se desfășoară pe 22,23 și 24 noiembrie, la ROMEXPO, în pavilionul B1. Orice comandă realizată pe site-ul igloo.ro în perioada 13-20 octombrie și care conține cel puțin o revistă Banchiza Urbană #14 intră automat în cursă pentru a câștiga o invitație dublă care oferă acces gratuit în una dintre zile, la alegere. Tragerea la sorți va avea loc pe 21 octombrie, prin random.org, iar câștigătorii vor fi anunțați prin e-mail și telefonic.

Peste 1.000 de vinuri pot fi degustate în cadrul târgului, inclusiv spumante. Anul acesta, proiectul include un Bar de Mixologie cu spumante și o Bibliotecă de spumante – zonă de expunere, promovare, prezentare și degustare ghidată de spumante.

Pentru programul târgului și toate activitățile aferente, intrați pe www.goodwine.ro.

__________

Rapidă digresiune folclorică
După unele legende, mustul vine de la Dumnezeu, e bun și dulce, dar și-a băgat Dracul coada și l-a transformat în alcool, iar de atunci oamenii se îmbată. Andrei Oișteanu spune că, în folclorul mitic românesc, viţa-de-vie este considerată „iarba dracului”, alături de tutun. Ambele ar fi răsărit dintr-un pârţ tras de Diavol într-o groapă care a fost acoperită apoi cu pământ.

Scurt excurs religios
„Vinul este făptura lui Dumnezeu”… zicea Sfântul Ioan Gură de Aur, și tot el ne îndemna: „Nu dispreţuiţi vinul, dispreţuiţi beţia!” După cum știm, în timpul slujbei religioase, vinul se transformă în sângele lui Iisus.

În literatură, pe diagonală
„I-aruncă o privire pe sub gene
şi mustul vieţii se porneşte-n vene.”
(R. Tagore)

„Prin viile din preajmă e-un straşnic chiuit
De greieri ce cu mustul s-au îmbătat şi joacă.”
(Perpessicius)

„Mustul care fierbe” e un articol scris în 1923, de Octavian Goga, despre criza morală a societăţii. Finalul e următorul: „Fericiţi cei de mâine. Ei din mustul ce fierbe astăzi vor putea gusta vinul pur, după ce fermentaţia a încetat, unde s-a limpezit şi drojdiile, vai, drojdiile s-au coborât la fund…”

„Mi-e atât de toamnă că din literele cuvântului meu
curge mustul graiului străbun.”
(un domn pe Facebook)

Și o mică piruetă în secolul al XIX-lea
În 1871, apare Buna menajeră, primul best-seller din istoria cărţilor de bucate românești, scris de Ecaterina Steriady, o tânără care provine dintr-o familie celebră, e născută Malaxa. Ea are mijloacele necesare pentru a încerca și elabora orice fel de mâncare. Ceea ce și face: caută, adună, încearcă, testează și ameliorează bucate. Unul dintre capitolele manualului său de bucătărie e dedicat „lăpturilor” și muhalebiului cu derivatele lui, de exemplu muhalebiu cu nișastea – un fel de mâncare cu sonoritate turcă (și născătoare de perplexităţi imediate: ce o mai fi și asta?).

Dar să o luăm cu metodă: muhalebiu, după cum ne spune autoarea, e un echivalent turcesc pentru ceea ce numim noi astăzi cremă, iar nișasteaua se face cu o făină din grâu foarte fină, care se fierbe în lapte.

Pentru perioada în care se culeg viile, după o zi de muncă, merită „fabricat” și vicleanul muhalebiu de must. Şi cum e sezon, ne am gândit să vi-l propunem.

Zis și făcut!

Pentru realizarea acestei creme-jeleu, avem nevoie de cinci litri de must, bine strecurat și zahăr după gust. Cu cât mai puţin, cu atât mai bine, dat fiind că mustul oricum e extrem de dulce și prăjiturile cu exces de zahăr nu mai sunt astăzi la modă.

Patru litri se pun la fiert, iar celălalt litru se amestecă cu făină, până când aceasta se încorporează perfect. Când mustul pus la fiert a scăzut la jumătate, se adaugă zeama de făină, ca să se îngroașe. Se lasă la fiert la foc mic, până când se leagă, amestecând des cu o lingură de lemn, ca să nu se prindă.

Reţete cu must by Ana Consulea
Am contactat-o pe Ana Consulea, cel mai bun patisier din România, care a fost deja invitată pe Banchiza Urbană, și am întrebat-o ce ar face ea în secolul XXI cu această reţetă veche de cel puţin 200 de ani. Ana a citit cu atenţie și s-a pus pe treabă. Rezultatul a fost un blat de tartă cu nucă, mousse de must cu stafide și nuci caramelizate. În paranteză, mousse-ul de must se obţine amestecând must cu frișcă și gelatină.

Din proprie iniţiativă, Ana ne-a sugerat să creeze pentru cititorii noștri și un sorbet de must, voilà:

Sorbet de must
Apă 375 g
Zahăr 200 g
Must 600 g
Suc lămâie 100 g
Se încălzesc pe foc la 40 de grade apa cu zahărul, se toarnă peste must. Se adaugă lămâia și se amestecă bine cu telul, eventual chiar se omogenizează cu un blender. Se lasă la frigider două ore ca să se răcească și apoi se îngheaţă.

Must have, must try!

Articol apărut în Banchiza Urbană 14 / toamnă 2019