fbpx

MVRDV

Winy Maas s-a născut în 1959 la Schinjndel, a studiat mai întâi la RHSTL Boskoop, specializându-se în urbanism, şi apoi la Universitatea de Arhitectură din Delft, unde a absolvit în 1990 cu rezultate excelente. Jacob van Rijs s-a născut în 1964 la Amsterdam şi a studiat arhitectura la Haga şi la Delft, obţinând de asemenea rezultate foarte bune. Nathalie de Vries s-a născut în 1965 la Appingedam şi a urmat cursurile Universităţii de Arhitectură din Delft, dovedindu-se unul dintre cei mai buni absolvenţi. Toţi trei au lucrat în birouri de arhitectură renumite din Spania şi Olanda şi, interacţionând, şi-au dat seama că pot realiza proiecte interesante împreună.

Text: Viorica Buică
Foto: © Rob ‘T Hart
Randări: © MVRDV

După ce au câştigat premiul întâi la Berlin European Competition, şi-au înfiinţat în 1991 propriul birou de arhitectură, remarcându-se în timp prin originalitatea metodei de lucru propuse şi prin contribuţiile la programul locuirii colective.

Acestea ar fi datele principale ale apariţiei biroului de arhitectură MVRDV, astăzi unul dintre cele mai cunoscute la nivel mondial, atât prin proiectele realizate, cât şi prin contribuţiile teoretice. În primele lor proiecte, s-a făcut simţită influenţa lui Rem Koolhaas, alături de care au lucrat un timp, dar destul de repede cei trei şi-au dezvoltat propria metodă de a face arhitectură, o metodă radicală („datascapes”) bazată pe analiza unor succesiuni semnificative de date. Această aplecare către cercetarea densităţii şi către organizarea unor volume diverse de informaţii nu este greu de înţeles în contextul Olandei, unde urbanismul, cu regulile sale stricte, a trecut în faţa arhitecturii încă de la începutul secolului XX. Prin ideile lor originale legate de densitate şi de spaţii libere într-o ţară destul de înghesuită şi prin folosirea unor termeni-cheie precum „compactness” sau „artificial nature”, MVRDV au contribuit şi contribuie semnificativ la înnoirea paradigmei arhitecturale în Olanda, dar şi în afara ei.

MVRDV consideră arhitectura o formă de cercetare, dar, spre deosebire de OMA (Office for Metropolitan Architecture), nu au o viziune sumbră, negativă asupra dezvoltării şi viitorului oraşelor, ba din contră. Fiecare proiect este privit ca o „cutie înfometată” care înghite cantităţi uriaşe de informaţii, comprimându-le în forme mai mult sau mai puţin ortogonale. Rezultatul este un interior infinit: fiecare clădire oferă nenumărate posibilităţi şi aranjamente interne şi conţine o varietate de spaţii interconectate. Necesitatea procesării unor cantităţi semnificative de date i-a îndreptat pe arhitecţii olandezi şi către elaborarea unor programe software complexe care să-i ajute în analiza şi dezvoltarea proiectelor. De asemenea, interacţiunea cu studenţii, în workshopuri, la conferinţele ţinute în întreaga lume sau chiar în propriul birou, unde pot face practică, „înnoieşte” permanent viziunea MVRDV.

Primele proiecte elaborate pe baza unor studii complexe, studiul „Light Urbanism” pentru Primăria oraşului Rotterdam, sediul companiei VPRO sau locuinţele pentru bătrâni WoZoCo din Amsterdam, le-au adus recunoaşterea internaţională şi au atras multe alte comenzi. Cele mai interesante şi originale proiecte semnate de MVRDV rămân însă în domeniul locuirii colective.

La Amsterdam, MVRDV au transformat un siloz uriaş de pe râul IJ într-o clădire modernă, multifuncţională, găzduind apartamente, birouri şi spaţii publice. În „Epoca de Aur” a Olandei, pe râul IJ exista un port important, dar în timp a fost părăsit, iar clădirile au căzut în ruină. În anii ‘80, când s-a înregistrat o criză de locuinţe, zona a început să fie reabilitată, construindu-se multe clădiri noi. MVRDV au ales să utilizeze o structură veche, generoasă, pentru o clădire de 10 etaje, cu 157 de apartamente. Ineditul Silodam pune la dispoziţia locuitorilor Amsterdamului apartamente ce pot fi închiriate sau cumpărate, organizate intern în mai multe „cartiere” interconectate. Fiecare apartament are dimensiuni şi orientare diferită, unele dispunând de terase sau balcoane, cu perspectivă spre râu, altele de curte interioară. Silodam este un exemplu inedit de interacţiune între regulile stricte ale urbanismului şi puterea de inovaţie a arhitecţilor, apartamentele putând chiar fi schimbate de fiecare locuitor prin intermediul pereţilor interiori flexibili şi mobili.

După acest model, MVRDV au transformat în 2005 la Copenhaga două silozuri, aflate de asemenea de-a lungul apei, în blocuri de locuinţe. Gemini Residence, cu o înălţime de 42 de metri şi o suprafaţă de 9 800 mp, oferă locuitorilor din Danemarca apartamente generoase, de peste 100 mp. Circulaţia verticală şi orizontală a fost plasată chiar în centrul vechilor clădiri, iar apartamentele au fost efectiv ataşate pe structurile circulare din beton. Prin folosirea unui acoperiş din sticlă, holul central foarte înalt beneficiază de lumină naturală şi capătă atributele unui veritabil spaţiu public.

Blocul Parkrand din Amsterdam, finalizat recent, se remarcă prin originalitatea soluţiei arhitecturale şi prin impactul asupra zonei înconjurătoare. În anii ‘60, după un plan al lui Cor van Eesteren, în partea de vest a Amsterdamului au fost dezvoltate, în jurul unui lac artificial şi a unui parc, noi cartiere cu apartamente sociale moderne, constituind unul dintre cele mai consistente exemple de planificare funcţionalistă de după 1945. Locuitorii zonei au ales zece ani mai târziu să se mute în noile cartiere de case construite în jurul Amsterdamului, iar blocurile au fost ocupate de imigranţi, în special din Maroc şi Turcia. În prezent, zona se află într-o situaţie de criză, construcţiile fiind destul de degradate, iar spaţiile publice dominate de diverse bande. În acest context, autorităţile locale au decis să intervină prin gesturi radicale, iar clădirea Parkrand, semnată de MVRDV şi situată între un parc şi un ansamblu de astfel de blocuri joase ce urmează a fi demolate, este un proiect-cheie pentru metamorfozarea zonei. Cu o lungime de 135 de metri şi 12 etaje, această clădire-„statement” găzduieşte 223 de apartamente dintre care peste 190 se vând la un preţ destul de mare. Volumul este decupat pentru a nu bloca perspectiva către parc şi pentru a genera o curte interioară extravagantă, amintind prin intervenţii (copaci plantaţi în ghivece uriaşe, elefanţi din beton etc.) de lobby-urile hotelurilor de lux. Faţadele sunt acoperite cu plăci mari albe, ceramice, cu un model discret, care imprimă însă senzaţia interioarelor înalte îmbrăcate cu tapet, oferind o eleganţă aparte întregului ansamblu. Aaron Betsky, fostul director al Institutului de Arhitectură din Rotterdam şi curatorul Bienalei de la Veneţia din acest an, aprecia că blocul va atrage numeroşi turişti pasionaţi de arhitectură şi va consacra, încă o dată, designul olandez la nivel internaţional. În prezent, MVRDV construieşte proiecte de locuire colectivă şi în afara Olandei, bucurându-se de un real succes.

Un alt program arhitectural abordat în mod creativ de cei de la MVRDV este cel al bibliotecilor. Vom cita doar două exemple: Biblioteca Publică din Spijkenisse, una dintre suburbiile Rotterdamului, construită în jurul conceptului „book mountain” şi Biblioteca din Brabant, care şi-a propus să stabilească o altfel de legătură, mult mai directă şi mai intensă, între cititor şi carte.

Coșul de cumpărături
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0