Mykonos: 4 repere de design

Designul insular grecesc are un caracter aparte. Se vorbeşte mult şi cu mândrie de arhitectura cicladică, definită de forma geometrică sim­plă, rectangulară, de muchiile generos rotunjite şi de combinaţia de zu­gră­veală albă şi de tâmplărie vopsită în toate nuanţele posibile de al­bas­tru. Iar inserţiile contemporane – la nivel de design interior şi detaliu, mai mult decât la nivel de volumetrie şi ansamblu – reuşesc să stabileas­că un dialog plăcut cu tradiţia şi să se integreze natural în peisajul existent.

Text: Ioana PĂUNESCU

Într-o insulă cu doar puţin peste 10 000 de locuitori, dar vizitată de mai bine de un milion de turişti pe an, multe dintre construcţii au fost transformate în magazine, restauran­te, baruri, cluburi şi hoteluri. Începând cu anii ’60, atunci când Mykonos a intrat in circuitul fashionable al jet setterilor, graţie, în special, lui Jackie Onasis, insula în care soarele străluceşte timp de 300 de zile pe an a devenit o adevărată Mecca pentru turişti, supranumită, datorită vieţii de noapte, Ibiza a Greciei, şi datorită numeroaselor plaje, Capri a Greciei; Mykonos are, acum, nu mai puţin de 200 de magazine de fashion şi bijuterii şi cam tot atâtea restaurante, vreo 50 de cafenele, 30 de baruri şi 20 de cluburi, majorita­ea răspândite prin labirintul de străzi în­gus­te ale oraşului sau în jurul golfului – zonă ca­re poartă, graţie construcţiilor ridicate, a­cum mai bine de 200 de ani, de negustori italieni şi căpitani de vase, chiar pe malul mării, numele de Mikri Venetia (Mica Veneţie). Afluxul de turişti şi, odată cu el, de cerinţe şi trend-uri în continuă schimbare în materie de shopping, de gastronomie şi de clubbing, a deschis calea spre nenu­mă­rate concepte de hospitality, care însă, de­par­te de a transforma insula într-un Luna Park, s-au conturat discret, pe un fond construit şi pe o tradiţie atent păstrate şi promovate, elementele de design contemporan fiind, întotdeauna, filtrate sau însoţite de cele (câteva, dar definitorii) caracteristici vernaculare.

_________________________________

Design eclectic și meniu local:

Mamalouka

Proiect: Dimitris Economou

Pe una din străzile pitoreşti şi înguste ale Chorei (termen care defineşte cen­trul urban al Mykonosului, grecii având obiceiul de a numi oraşul prin­ci­pal la fel ca şi insula), un portic şi un pasaj lung şi destul de îngust, de­li­mi­tat de doi pereţi inedit texturaţi, având inserate, la bază, două linii de ple­xiglas lu­minat, ne invită spre o grădină interioară generoasă – imagine de asemenea inedită pentru un peisaj arhitectural dens, cu fronturi continue şi aproape lip­sit de spaţii de respiro.

Restaurantul Mamalouka (numele este acela al u­nei salate tradiţionale din Mykonos), un new entry pe scena horeca din in­su­lă, combină arhitectura cicladică cu elemente definitorii ale at­mos­ferei medi­teraneene: perne decorative aşezate pe banchete built-in, re­alizate din zidă­rie şi finisate la fel ca peretele – elemente definitorii al desig­nu­lui local – sunt completate cu scaune cu aer contemporan; pavajul din be­ton aparent a pri­mit inserţii din plăci ceramice colorate (pardoseala este, de altfel, un alt element important al designului cicladic: pavajul tradiţional, şi anume acela din piatră naturală neregulată, cu rosturi late, vopsite în alb, este omniprezent, astfel încât orice inserţie, şi în special una cromatică, joa­că un rol important în definirea personalităţii locului); inconfundabilei bou­gainvillea (ale cărei flori de un roz profund se regăsesc aproape pretu­tin­­deni şi în toate insulele Egeei şi Mediteranei) i s-au alăturat plante aromati­ce – busuioc şi levănţică.

Grădina generoasă este organizată pe mai multe nive­luri, pentru a crea zone diferite de dining. Şi, la fel de atipic precum întregul ansamblu, restaurantul are şi o a doua intrare, din strada paralelă, flancată de doi cactuşi şi punctată de aceeaşi ceramică viu colorată – trimitere spre meniul cu specific mediteraneean, conceput însă doar cu ingrediente proaspete, locale.

_________________________________

Cool down the day, warm up the night:

bar ODE

Proiect: Stones & Walls

Deschis la începutul acestui sezon, în aprilie, barul are, ca punct de plecare pentru design (atât exterior, cât şi interior) ideea de manipulare, de filtrare şi de disipare a luminii, naturale şi artificiale, motiv pentru care arhitecţii atenieni au preferat, în locul suprafeţelor lise, folosirea de materiale texturate şi perforate.

Pe background-ul neutru al pardoselii (din plăci ceramice gri, în interior, şi din beton aparent, pe terasă) şi al pereţilor placaţi cu piatră şi zugrăviţi în alb, se profilează suprafaţa vibrată a feţei barului, realizată din pietriş negru decorativ, dar şi culoa­rea caldă a lemnului de teak al meselor şi geometria de­se­nului contrastant, în tonuri de albstru şi maro combinate cu alb, a pernelor canapelelor. Pattern-ul materialului textil rezonează cu structura metalică fină a scaunelor, cu lămpile suspendate cu abajur textil şi cu canopiile semitransparente, instalate pentru a filtra razele soarelui, generând un joc complex de umbre.

Pe timp de noapte, schema este inversată: liniile de lumină indirectă, dispuse la baza canapelelor terasei, sunt completate de un outline discret al golurilor de faţadă iar, în interior, decupajele riguroase în placarea de piatră a pereţilor, laolaltă cu lumina filtrată de panourile de lemn perforate, suspendate de plafon, transformă barul în club.

_________________________________

Un nume emblematic pentru arhitectura greacă:

hotel Theoxenia

Proiect de arhitectură: arh. Aris Kostantinides

Proiect design interior: Angelos Angelopoulos, Marissa Louizou-Middleton

Clădirea pe două niveluri a fost ridicată în anii ’60, iar combinaţia dintre placările cu piatră locală şi imaginea cicladică tradiţio­nală, precum şi renumele arhitectului, promotor al arhitecturii moderne şi autor de cărţi despre istoria şi designul grec au făcut ca locaţia să fie listată în patrimo­niul naţional al ţării. Renovat şi reamenajat în 2004, boutique hotelul cu 52 de camere  este amplasat în imediata vecinătate a morilor de vânt, punct major de reper al insulei, atracţie turistică şi loc de belvedere.

Pe timpul zilei, doritorii de soare se pot relaxa pe plajă sau pot sta la umbra baldachinelor albe, în jurul piscinei, se pot bucura de spa şi de meniul restaurantului (în care accentul e dat de curbele ample ale scaunelor de bar, semnate Patricia Urquiola, profilate pe un decor minimalist din piatră, zugrăveli albe şi lemn de fag). Interiorul camerelor combină, pe acelaşi fundal de piatră beije şi pereţi şi tavane albe, o paletă cromatică puternică: turcoaz, verde lime şi portocaliu puternic.

Toate camerele dau spre mare, fie graţie balcoanelor, fie prin intermediul unor mici patio-uri cu grădină. Mobilierul retro din lemn de fag a fost special ales pentru a evoca perioada în care locaţia şi-a făcut, pentru prima dată, apariţia pe scena arhitecturii greceşti.

_________________________________

O apariţie inedită:

Mosaic Zoo

Concept: Beva Sewell şi Marios Siakantaris

Printre nenumăratele galerii de artă şi ateliere ale artiştilor locali (pictori, sculptori, creatori de bijuterii şi de obiecte artizanale), găsim un loc aparte, neconvenţional: Mosaic Zoo. Atât Marios Siakantaris, cât şi Beva Sewell (de origine americană) sunt artişti autodidacţi, preferând să-şi urmeze pasiunea în locul unor studii de specialitate.

„Nu contează neapărat ceea ce creezi ci însuşi faptul de a crea. Lasă-te condus de impuls şi el te va învăţa”, spune Beva. Şi astfel, cei doi au creat, din ceramică, din pictură şi din fotografie de artă, un univers aparte. Faţada albă atelierului-galerie (pierdută în marea de suprafeţe albe care flanchează, de altfel, toate străzile din inima Chorei) a primit doar câteva mici accente de roşu şi negru, suficiente însă pentru a crea un maxim impact asupra trecătorului: o firmă din plăci neregulate din ceramică strălucitoare, alături de un mic ghiveci din acelaşi material, o fotografie alb-negru şi, în special, un obiect cu totul inedit: o găină, scara 1:1, placată cu ceramică albă, neagră şi roşie, şi cu ochi suprarealişti din becuri de spot.

Înclinaţia artiştilor spre elemente zoomorfe este evidentă atât din nume, cât şi din întreaga lor colecţie care cuprinde peşti, pisici (placate cu bucăţi de farfurii aurite), câini, păsări şi un cactus de peste doi metri înălţime, completată de obiecte decorative conceptuale, cu teme inspirate din Grecia antică, de tablouri 3d (placate, de asemenea, cu ceramică) şi de suveniruri.

Artiştii colaborează, însă, şi în proiecte custom made de design interior, ultimele două dintre ele fiind o balustradă de scară cu formă inspirată din cea a cactuşilor şi o instalaţie 3d din oglinzi pentru proiectul Myconian Villa Collection, semnat Antonis Kalogridis, aflat încă în lucru.