Natura neîmblânzită de lângă noi, şi cei care o arată aşa cum nu a mai fost văzută. De vorbă cu Dan Dinu şi Cosmin Dumitrache despre documentarul România Sălbatică, acum în cinematografe
Rezultat al unui proiect demarat în 2010, România Sălbatică, cel mai spectaculos documentar dedicat naturii din țara noastră și cel mai urmărit film la ediția de anul acesta a Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF), unde a cucerit și Premiul Publicului, a fost lansat în cinematografele din întreaga țară pe 17 septembrie, distribuit de Transilvania Film. Cu această ocazie, igloo a stat de vorbă cu realizatorii Dan Dinu şi Cosmin Dumitrache despre aventura pe care a reprezentat-o România Sălbatică şi despre micile gesturile prin care fiecare dintre noi poate contribui la protejarea naturii.
Documentarul încununează un proiect început acum mai bine de 10 ani. Cum a luat naştere proiectul şi ce v-a motivat să continuaţi în momentele dificile?
Dan Dinu: Proiectul a început în 2010 ca un proiect fotografic, iar la momentul respectiv eram concentrat doar pe partea de fotografie. Visul era să pot realizat un album de fotografie unic, în care să fie prezentată natura României, lucru care a prins viață la începutul acestui an. Din 2012 s-a alăturat Cosmin, și astfel am putut concepe partea de film. Deși am tot filmat de-a lungul acestor ani, la diferite proiecte mai mici, din 2018 ne-am dedicat mult mai mult documentarului și am stat aproximativ 300 de zile pe teren. Chiar dacă nu a fost ușor, mai ales că făceam asta ca și voluntari, fără un suport financiar consistent, am trecut peste toate dificultățile. Când faci ceva din pasiune, treci mai ușor peste orice ca să îți duci visul până la capăt.
Cosmin Dumitrache: Eu eram în căutarea unui proiect la care să pot contribui pe partea de film și așa am găsit România Sălbatică. După ce m-am întâlnit cu Dan, am pornit într-o veritabilă aventură prin țară și am filmat în mai multe zone, dar fără să avem un plan concret în minte, ci doar ideea de a face un film documentar despre natura de la noi. Au fost multe provocări, însă, cu toate acestea, nu ne-am gândit niciodată să renunțăm.
Parte dintre imagini au fost filmate în zone greu accesibile, unele apărând pentru prima dată pe ecrane. Care sunt aceste zone şi ce a însemnat prezentarea lor în premieră?
DD: Multe dintre zonele filmate au apărut pentru prima dată în cinema, iar asta pentru că se fac extrem de puține filme documentare de natură la noi. Dintre cele mai spectaculoase momente aș enumera Piatra Craiului, unde a fost și cel mai dificil de filmat pentru că a trebuit să cărăm totul în spate, sau Domogled – Valea Cernei, cel mai mare parc național al țării, unde peisajele sunt absolut fabuloase și merită văzute pe un ecran mare. Desigur că am filmat în foarte multe locuri, tocmai pentru că am vrut ca filmul să fie foarte reprezentativ. Pentru noi a fost important nu doar să avem o înșiruire de peisaje frumoase, ci și să spunem povești despre animale, iar dincolo de locuri, a fost și despre povești.
CD: În completarea a ceea ce a spus Dan, animalele au fost cele care au făcut deliciul documentarului, iar aici chiar am reușit să filmez multe comportamente interesante. De la drama petrecută într-un cuib de acvilă de munte, la simpaticii popândăi care populează stepele dobrogene și de la urșii ieșiți la păscut pe crestele Făgărașului, până în Delta Dunării cu bogăția ei avifaunistică. A fost o provocare mare și au fost sute de ore de pândă, însă a meritat pe deplin să putem să spunem aceste povești cu animale nemaivăzute pe ecran pentru publicul românesc.
Coloana sonoră a documentarului a reprezentat, în sine, un proiect ambiţios. Cum credeți că a completat aceasta experienţa spectatorului?
CD: Am insistat foarte tare pe lângă Dan să facem o muzică de orchestră pentru film, chiar dacă el a fost un pic mai sceptic la început. Se pare că a fost extrem de bine primită această idee și muzica este o poveste în sine, alături de sunet și de inconfundabila narațiune a lui Adrian Titieni. Spectatorii au primit foarte bine întreaga coloană sonoră și ne-au spus că se completează totul într-o armonie perfectă. Așadar a meritat efortul.
DD: Am visat la multe cu filmul acesta, dar deja să avem muzică originală compusă special pentru orchestră părea un pic prea mult. Dar după ce Tudor Giurgiu s-a implicat în proiect, a început să facă toate conexiunile necesare. Chiar dacă bugetul pentru muzică a fost unul mare, dată fiind amploarea, a meritat pe deplin. Alexei Țurcan a făcut un efort considerabil și a compus o muzică exact așa cum ne-o doream, cu acele mici influențe locale care să te facă să înțelegi că filmul este despre România, iar vocea Mădălinei Pavăl completează perfect și unitar totul. Este cel mai ambițios proiect muzical de film din ultimii 20 de ani probabil, iar Alexei a fost extrem de încântat că a avut mână liberă să fie cât se poate de creativ pentru acest proiect.
Cum poate publicul să contribuie la protejarea naturii din România?
CD: Păi, mai întâi de toate, venind la film la cinema. Sunt multe idei în film care merg către ideea de conservare, dar mai presus de asta cred că acest documentar ne va face să privim natura României cu alți ochi și vom fi astfel mai atenți și la problemele de mediu.
DD: Aș mai adăuga aici o mai mare implicare. Când vine vorba de protecția mediului, există ideea că acest lucru nu depinde de noi, ci de alte persoane care trebui să dea legi mai aspre pentru poluare, tăieri ilegale, reducerea emisiilor de carbon, sau alte lucruri care par complicate. În realitate, depinde de noi toți. Dacă noi consumăm mai puțină apă, sau alte resurse, dacă alegem să consumăm mai puțin plastic, mai ales acela din ambalajele inutile, dacă alegem să reciclăm mai mult, chiar putem schimba lucruri. Să nu uităm și că este important să votăm mai cu atenție și să ne îndreptăm către oamenii care sunt mai preocupați de mediu. Conservarea naturii nu ține doar de un grup de inițiați, ține de fiecare dintre noi în parte.