Ideea designului recuperează conceptul grafic al unui celebru catalog editat de Muzeul Torlonia în 1884-1885, în care sculpturile antice sunt reprezentate pe un fond negru ce le evidențiază și le amplifică volumul. Astfel, în expoziție statuile au fost plasate pe un fundal perfect omogen, de culoare închisă, ce permite fiecăreia să se distingă. Pe alocuri cromatica fundalului variază, pentru a integra lucrările într-un efect de compoziție colectivă – o poveste în cinci capitole, ce surprinde evoluția cronologică a colecției, precum și contextul istoric al lucrărilor.

Pardoseala și plinta sunt realizate artizanal dintr-o argilă gri închis, ca trimitere la vechi tehnici romane de construcție și, mai precis, la soclul din piatră al Templului lui Iupiter Capitolinul, care se afla cândva în apropierea clădirii expoziției. Aceste plinte sunt structuri arhitecturale proeminente, ce par a se forma direct din masa pardoselii, oferind sculpturilor nu atât un piedestal, cât o bază continuă de sprijin. Variația lor în înălțime și masivitate tectonică, dar și schimbarea fundalului creează un parcurs expozițional dinamic, un joc viu al perspectivelor, umbrelor și stratificărilor, în care statuile capătă o dimensiune dramatică.