fbpx

New Majestic Hotel

Cea mai importantă escală pe „Ruta Cangurului” între Australia şi Europa, cel mai mare port din lume după tonajul brut, „Oraşul Leului” întins pe 63 de insule prilejuieşte cele mai spectaculoase juxtapuneri de vechi şi modern în cele mai neaşteptate combinaţii. Acolo unde altădată era cartierul amantelor celor mai bogaţi oameni ai oraşului, azi este un centru cultural, în care The New Majestic Hotel impune un concept uimitor pe 1987 de metri pătraţi.

Text: Luiza Zamora
Foto: www.designhotels.com

În 12 luni, vechiul din 1928 a fost transformat în noul. Un fost avocat sustras acestei guralive meserii s-a reorientat profesional şi, după inaugurarea Hotelului 1929 din acelaşi China Town, a găsit de cuviinţă că anul 1928 este unul la fel de bun pentru a transforma o clădire art déco în loc de exercitare a noului stil asiatic al ospitalităţii.

Cum normele urbanistice locale nu au permis schimbarea faţadei, ci doar împrospătarea, interiorul oferă nenumărate posibilităţi de mariaj între un atunci al mobilierului şi un acum al tuturor mijloacelor de punere în scenă, mai ales în lobby. Plafonul aparent lasă vizibile urmele sfârşitului celui de-al treilea deceniu al secolului trecut. În contrapartidă, podeaua din terazzo alb induce la timpul prezent senzaţia de spaţiu vast, fiind, totodată, un bun fundal pentru scaunul omului gânditor al lui Jasper Morrison sau pentru Ox al lui Aarne Jacobsen. Proiectoare şi lămpi cinematografice iluminează dramatic spaţiul, inclusiv instalaţia de sticlă colorată, deasupra albei scări unduioase, un omagiu adus micilor magazine locale, dar care respectă în acelaşi timp strălucirea anilor ‘50, când hotelul se numea simplu The Majestic.

Ca o reinterpretare sofisticată a separeurilor chinezeşti, restaurantul conţine un element voyeurist extravagant chiar şi pentru acest tip de îndeletnicire: trei „oculi” deschişi în plafon pentru ca înotătorii piscinei exterioare să-i privească translucid pe cei care cinează şi să arunce umbre asupra lor. Ziua, prin acest fel de hublouri, lumina pătrunde în mii de reflexii în restaurantul ce are alături o pivniţă pentru 2 000 de sticle din cel mai bun vin singaporez.

Obişnuitul a fost îndepărtat din cele 30 de camere, Colin Seah depănând poveşti diferite fiecărei încăperi, cu ajutorul artefactelor vechi, colecţiei vintage de scaune, ventilatoarelor old-fashion, căzilor de fontă şi lucrărilor unor artişti locali emergenţi, al căror statement social e frapant expus pe pereţii fiecărei camere sau în instalaţii impertinente. Cinci camere au fost personalizate de cele mai influente personalităţi din teatru, cinema şi modă: regizorul Glen Goei, graphic designerul Theseus Chan, designerul de mobilier Patrick Chia, designerul de modă Wykidd Song, alături de care au fost aduşi 9 artişti locali, pentru a crea cele patru tipologii adecvate formelor camerelor. Orice detaliu a fost reinventat.

Priveşte ca să fii privit!, este statementul camerei oglinzilor, unde fâşiile de oglindă pornesc de pe pereţi, continuă pe plafon şi coboară formând speteaza patului. Se pare că totul începe şi se sfârşeşte cu căpătâiul patului, căci şi în camera paturilor suspendate pictura murală ce cuprinde, de altfel, toţi pereţii, gravitează în jurul acestuia. Camera acvariilor, în care baia nu e izolată, ci arătată în mijlocul camerei într-o cutie transparentă, abuzează de acelaşi mecanism chic de a crea spaţii acolo unde raţiunea ar fi lăsat gol. În camerele de la mansardă, ori că te întinzi pe o canapea, ori că te afunzi în apa celor două căzi gemene, spaţiul îmbie la activităţi senzuale şi relaxante. Aşezat pe coloane zvelte, patul pluteşte. La fel ca în camerele paturilor suspendate, fizionomii feminine în gros plan privesc iscoditor patul şi baia.

Camera Wayang croită de Goei este unicat; aici draperiile de pluş roşu şi felinarele evocă ori un decor de film ori un bordel. Camera 210 are o cabină de duş exterioară, aşezată într-o grădină cu un pat regesc în logica unor layere de exclusivitate.

Cu toate că unii cârcotaşi ar spune că la 1 noaptea se aud maşinile de gunoi, că sunt priviţi în restaurant de „omul din Atlantis”, ori că doamnele pictate deasupra capetelor îi neliniştesc, hotelul, dincolo de funcţiunea sa precisă, e cel mai bun loc de aflat ce înseamnă artă în Singapore. Şi să nu uităm nici personalul tânăr şi arătos, dar nici micul dejun….

Coșul de cumpărături0
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0