Note de bienală #5: Thoughts Form Matter

Continuăm și în această săptămână să prezentăm – asa cum am anunțat – câte o participare națională de la Biennale di Venezia 2018.
Contribuția austriacă „Thoughts Form Matter”, situată în Giardini, este o pledoarie pentru puterea arhitecturii ca analiză și citire intelectuală a lumii și în favoarea libertății de a proiecta spații care nu sunt supuse (doar) unor constrângeri funcționale și economice.

În trei instalații, care se suprapun și interacționează, atât spațial, cât și ca sens, LAAC, Henke Schreieck și Sagmeister & Walsh abordează principiul arhitecturii și designului prin crearea unui nou context și dimensiuni relaționale.
Se creează o instalație spațială tripartită, complexă, conceptuală și materială, care se desfășoară în interior și în exterior, vertical și orizontal, în spațiul pavilionul istoric și prin limbajul arhitecturii și al designului contemporan. „Thoughts Form Matter” dă naștere la metafore spațiale.
Cele trei echipe interpretează subiectul general al Bienalei Architettura 2018. „Freespace”, atât ca o construcție spațială propriu-zisă, cât și spirituală, ca un sistem dinamic complex, un domeniu versatil de sensuri, care este format prin coexistență.

Trei instalații spațiale care, combinate parțial între ele, materializează și vizualizează concepte precum „abaterea”, „atmosfera” și „frumusețea” sunt formulări ale acestui set de idei ce invită vizitatorii să se poziționeze ca actori în ansamblu și să adopte propria abordare.

Arhitecții solicită teorii, concepte și în general au nevoie de o abordare formulată.
Acesta este motivul pentru care LAAC, Henke + Schreieck și Sagmeister & Walsh își descriu lucrările ca un proces abstract de gândire ce conduce la o formă concretă în care estetica, funcțiunea și construcția sunt în echilibru.
Thoughts Form Matter (unde matter înseamnă și problemă) sunt trei cuvinte care, citite împreună, formează o propoziție. Un construct – declară în continuare Verena Konrad, comisar și curator al pavilionului Austriac – accentuând o abordare a proiectării de arhitectură înțeleasă ca formulare a ideilor.

Arhitectura, ca activitate culturală și socială, se bazează mai degrabă pe conținut decât pe realizarea fizică a diagramelor funcționale: conținutul care este programul (spațial), viziunea de a trăi împreună și abilitatea de a pune întrebări și de a reinventa regulile existente.
Această căutare de reinventare contextuală permite lucrurilor importante să apară. Mari și mici. În relație cu cele existente. Lucruri care privesc înapoi și înainte, spre tot ceea ce ne putem imagina. Numai în acest fel pot fi create spații sau obiecte care să inspire și să aibă calitatea de a declanșa emoții pozitive.