fbpx

Note de bienală #8: In Statu Quo

Continuăm – în acest început de săptămână torid dar cu câteva frunze deja îngălbenite – să vizităm bienala de arhitectură de la Veneția.
Iată un al 8-lea argument, clădit episod de episod prin notele de bienală deja publicate, pentru a va planifica o vizită până la sfarșitul lui noiembrie 2018 în Lagună și a vizita FREE SPACE.

Pavilionul Israelului prezintă expoziția In Statu Quo: Structurile Negocierilor la cea de-a 16-a Expoziție Internațională de Arhitectură – La Biennale di Venezia. Demersul expozițional foarte special dezvăluie geopolitica spațiilor sfinte și este curatoriat de Ifat Finkelman, Deborah Pinto Fdeda, Oren Sagiv și Tania Coen-Uzzielli.

Prin obiectivul arhitecturii, expoziția explorează cu o profunzime memorabilă, mecanismul status quo. Acesta a fost înființat în secolul al XIX-lea pentru a reglementa utilizarea unui spațiu complex și sensibil, pentru a diminua conflictele și pentru a facilita coexistența în locurile sfinte.
În cadrul expoziției, vizitatorii se deplasează prin intermediul a cinci proiecte importante, care pun în evidență sistemul fragil și controversat al conviețuirii dar și teritorialitatea contestată din Țara Sfântă – astăzi Israel-Palestina.
Fiecare loc sfânt ridică în atenția vizitatorului fenomene diferite, iar pretențiile teritoriale, extrem de nesigure de-a lungul secolelor, au făcut aceste locuri cele mai importante și provocatoare situri din lume dar și subiecte de re-examinare.

Iată proiectele prezentate în pavilion:
COREGRAFIE – Biserica Sfântului Mormânt, Ierusalimul (primul etaj)
Vizitatorii intră în Pavilionul Israelului la primul etaj arie expozițională ce explorează Biserica Sfântului Mormânt. Expoziția conține o premieră: o machetă 3D colorată a bisericii, realizată de către arhitectul german Conrad Schick (1822-1901), singura care există în lume, e prezentată pentru prima dată în afara sălii sfinte, în contextul unei expoziții.
Din cel de-al patrulea secol Sfântul Mormânt a fost o destinație de pelerinaj creștin pivot. Istoria bisericii a fost afectată de conflictul dintre denominațiile creștine concurente pentru proprietatea asupra multor sanctuare și a dreptului de a se închina. Status Quo-ul din biserică a fost pus în aplicare pentru a controla rivalitatea acestora, impunând demarcări teritoriale și temporare clare între 6 comunități creștine. În mod legal, Status Quo este încă pus în aplicare, însă este reformulat și a evoluat în mod constant. Subliniind în continuare regulile stricte ale bisericii, un film bazat pe date va fi proiectat pe perete în fața modelului și va completa diviziunea spațială meticuloasă prin detalierea ritualurilor, ceremoniilor și orarelor de rugăciune derulate în biserică religios și lumesc.

MUGHRABI ASCENT, Ierusalim (mezanin)
Ascent, un film animat co-regizat și ilustrat de David Polonsky – Tel-Aviv bazat pe filmul animat de război al lui Ari Folman Walts with Bashir – oferă experiența viscerală de a merge în ascensiunea Mughrabi Ascent, singura intrare non-musulmană care duce nivelul superior al Muntelui Templului / Al-Haram al-Sharif / Al-Aqsa.
După prăbușirea căii de pământ din 2004, o cale de acces din lemn a fost construită de autoritățile israeliene ca o soluție temporară, declanșând o serie de dezacorduri atât cu privire la aspectul arhitectural al intrării, cât și asupra controlului accesului.
Până în prezent, nici un plan sau proiect pentru un nou pod permanent nu a îndeplinit cerințele parților care se luptă pentru acest subiect. Podul de lemn în „temporaritatea sa permanentă” face defapt o soluție politică amânată și prezintă monumentele ca agenți activi în conflictul teritorial.

david-polonsky-ascent-2018 david-polonsky-the-mughrabi-ascent-2018

PROIECT – Piața Zidului de Vest, Ierusalim (al treilea etaj)
Ascentul Mughrabi conduce vizitatorii la etajul al treilea, începând cu o explorare a negocierii structurii și utilizării peretelui occidental al zidului Ierusalimului de-a lungul istoriei. După ruperea cartierului Mughrabi, la sfârșitul Războiului de Șase Zile din iunie 1967, zona Zidului de Vest a devenit dintr-o dată o piață neatinsă, imensă, de formă pătrată. Mulți arhitecți au încercat de atunci să lase un semn pe situl sfânt, cu propuneri de arhitectură și manifeste. Cu toate acestea, aceste propuneri au fost puse în aplicare pentru a lăsa o marcă asupra societății, mai degrabă decât pentru a îmbunătăți designul pieței și a consolida funcția sa de loc sfânt și simbol național.
Echipa Pavilionului israelian a ales 10 dintre cele mai captivante propuneri arhitecturale ale pieței Western Wall elaborate în timp, inclusiv cele ale lui Louis Kahn, Isamu Noguchi, Moshe Safdie și Superstudio. Pentru fiecare proiect, echipa a creat machete imprimate 3D, realizate la comandă. În fața machetelor un flux viu al Zidului de incintă Vest va fi examinat subliniind dihotomia dintre secular și sacru, iudaism și statalitate și chestiunea hegemoniei religioase într-o piață temporară într-un proces de proiectare în plină desfășurare.

 

SCENOGRAFIE – Peștera Patriarhilor, Hebron / Al-Khalil (Etajul al Treilea)
Peștera Patriarhilor, cunoscută de musulmani ca Moscheea Ibrahimi, o monumentală clădire herodiană din vechiul oraș Hebron (Al-Khalil), este explorată în etajul al treilea al expoziției, zonă adiacentă machetelor Zidului.
Situl este recunoscut ca amplasament actual a mormintelor celor trei mari patriarhi și soțiile lor, un loc de închinare istoric atât pentru evrei, cât și pentru musulmani.
Timp de mai mult de 20 de ani, situl a fost controlat și întreținut de forțele militare și de poliție israeliene împreună cu Muslim Waqf și a fost divizat ermetic pentru folosirea separată a ambelor religii; Evreii au acces numai la sălile sale de sud, iar musulmanii se limitează la partea de nord.
Cu toate acestea, 20 de zile pe an, odată cu alinierea sărbătorilor speciale și sub control militar strâns, situl se deschide numai pentru 24 de ore, permițând fiecărei religii să utilizeze pe deplin toate camerele din peșteră. Într-o chestiune de ore, zona evreiască este eliminată din toate artefactele evreiești și rămâne vacantă pentru câteva momente scurte înainte ca musulmanii să intre cu propriile lor artefacte și să transforme peștera într-o moschee în următoarele 24 de ore și invers.
Artistul israelian Nira Pereg a creat o instalație video proiectată pe două ziduri diferite, prezentând atât filmele sale Abraham Abraham, cât și Sarah Sarah.
Filmele demonstrează o scenă care are loc în acea perioadă de 24 de ore, un ritual intens atât din perspectiva evreilor, cât și din perspectiva musulmană.

nira-pereg-abraham-abraham-sarah-sarah-2012-video-still-courtesy-of-the-artist nira-pereg-sarah-sarah-2012-video-still-courtesy-of-the-artist

LANDSCAPE – Mormântul lui Rachel, Betleem (al treilea etaj)
Continuând prin expoziția de la etajul al treilea, vizitatorii ajung la ultimul loc sfânt, mormântul lui Rachel venerat ca loc de înmormântare al personajului biblic Rachel. Situat pe marginea drumului istoric de la Ierusalim până la Hebron, inițial cu un acces ușor, indiferent de identitatea sau religia națională Mormântul lui Rachel nu mai este astăzi un altar accesibil tuturor, ci mai degrabă a devenit un mormânt cetate, un complex înconjurat de un perete de separare înaltde 8 metri, amplasta într-un țesut urban accesibil numai credincioșilor evrei.
Mormântul lui Rachel și împrejurimile sale pot fi asemănate cu un palimpsest, în care rămân numai urme ale formei sale originale. Studierea evoluției sitului de-a lungul secolelor dezvăluie peisajulul ca mijloc de schimb între spațiu și evenimentele care îl modelează.
În această parte a expoziției, transformarea Mormântului lui Rachel de la un spațiu deschis într-o enclavă închisă este prezentată sub forma unui desen arhitectural animat, urmărind schimbările de-a lungul anilor. În plus, trei filme care prezintă zona Mormântului Lui Rachel în două perioade – începutul secolului al XX-lea și astăzi – subliniază modurile în care vizitatorii și cei care vor să se închine din diferite părți ale hărții politice au experimentat site-ul.
Aceste imagini expun în continuare capacitatea arhitecturii atât de a crea soluții pentru coexistență sau de a încuraja mai degrabă divizarea.

on-the-way-to-rachels-tomb-photo-gili-merin palestine-scott-64-rachels-tomb-1927-a-stamp-issued-by-the-british-mandatory-government-on-june-1-1927-designer-fred-tylor-source-wikimedia-britishgov rachels-tomb-and-its-environs-2018

IN STATU QUO urmează procesele, deciziile și acțiunile prin care sunt modelate siturile „monumentale”. Aceasta sugerează nu numai utilizarea instrumentală a arhitecturii pentru a formula pretenții în conflict, ci și capacitatea sa de a negocia între diferite identități prin apariții spațiale și posibilități programatice.

Coșul de cumpărături0
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0