Noul muzeu Mucha, redeschis într-un palat baroc din Praga

23 mai 2025

Noul muzeu Mucha, redeschis într-un palat baroc din Praga

TEXT: Iuliana Dumitru

Pe densa hartă culturală a Pragăi își face loc, din februarie anul acesta, un punct nou de atracție. E vorba de Muzeul Mucha, ce aduce laolaltă, într-un elogiu absolut al ornamentului, stilistica art nouveau inconfundabilă a artistului ceh Alphonse Mucha (1860-1939) și arhitectura barocă a Palatului Savarin, monument istoric de secol XVIII, recent restaurat.

Pare aproape o lege ca peste fenomenele artistice de mare vogă într-o anumită epocă să planeze reversul imediat, cel al unei amnezii colective, cu durată nedeterminată. Probabil că manieriștii și „decorativiștii” sunt cei mai susceptibili de a fi rapid uitați, pentru ca, niște generații mai târziu, gusturile, sensibilitățile, istoria cu totul să se schimbe, iar ceea ce alaltăieri era demodat să devină azi brusc actual.

La sfârșit de secol XIX și început de secol XX, Alphonse Mucha era unul dintre cei mai populari și mai… eficienți artiști din lume, figură exponențială a esteticii art nouveau, creator a ceea ce s-a impus definitiv drept „stilul Mucha”, iremediabil recognoscibil. Spre finalul carierei sale însă, art nouveau-ul se învechise, încremenit în același limbaj, pe cât de grațios, pe atât de static – ornamentul, cu excesele sale –, iar Mucha cu siguranță nu mai era un artist al timpului său.

Dar oare al timpului nostru? Ei bine, la un secol distanță, universul lui Mucha redevine interesant. Figură autodidactă a unei modernități temperate, Mucha îmbrățișează și rafinează forme artistice dintre cele mai democratice ale vremii. Designurile sale de afișe pentru spectacole de teatru – în special dedicate celebrei actrițe franceze Sarah Bernhardt – nu doar că i-au adus atunci o notorietate instantanee, ci au și rămas în istorie.

Creațiile lui Mucha acoperă un teritoriu eclectic de medii și formule, toate însă într-un stil unitar (linii organice, luxuriante, sinuoase, culori estompate): de la design de ambalaje pentru produse de uz casnic ori cosmetic la frescă și vitralii (vezi Catedrala Sf. Vitus din Praga); de la grafică și ilustrație de carte și revistă la scenografie și costum de teatru; de la design de meniuri, timbre și bancnote la fotografie și bijuterie.

Astfel de fragmente vizuale din zorii publicității și ai „reproducerii mecanice”, precum și lucrări mai puțin cunoscute publicului sau de o cu totul altă factură – cum e seria utopist-identitară Epopeea slavă, compusă din 20 de tablouri de mari dimensiuni, 6 x 8 m – pot fi acum studiate și admirate într-un nou context, cu adevărat gândit pentru ele: Muzeul Mucha din Praga, o inițiativă a Fundației Mucha, condusă chiar de strănepotul artistului.

Curatoarea este Tamoko Sato, iar arhitectura pentru expoziția permanentă aparține biroului AI DESIGN, care a urmărit să armonizeze două moșteniri culturale și estetice diferite, dar similare ca exuberanță – art nouveau și barocul Palatului Savarin, o clădire restaurată în 2024 de dezvoltatorul Crestyl în colaborare cu biroul londonez Heatherwick Studio.