O amenajare punctuală
Fiecare amenajare are ceva de spus. Fie despre beneficiar, fie despre designer. În aparenţă, amenajarea acestui loft declară o ingenioasă şi foarte bine structurată compartimentare a unui spaţiu foarte mic – 50 mp. Locul, care înainte nu avea decât o funcţiune tehnică şi măsura mult mai puţin decât după ce a fost preluat designer, s-a transformat în mâinile şi imaginaţia acestuia într-o foarte „cuminte” escapadă de cotidian.
Libertatea creativă pe care beneficiarul i-a oferit-o i-a dat posibilitatea să creeze un spaţiu care să îi definească personalitatea. Mai mult decât atât, designerul s-a aşezat frumos pe-un scaun şi şi-a imaginat acest loft ca şi cum ar fi fost propriul apartament. La final, mulţi i-au spus că amenajarea e foarte tinerească şi, cu toate astea, pentru ea, spaţiul în sine nu are o vârstă prea bine definită. Un inginer riguros ca strucură mentală, tânăr şi creativ în spirt şi atitudine. La prima vedere, cam ăsta ar fi principalul lucru pe care îl putem declara despre această persoană, designul însă reuşeşte într-un mod foarte subtil să ne dezvăluie ceva mai multe picanterii.
Amplasarea acestui apartament la ultimul etaj al unui imobil de birouri îi conferă posibilitatea de a amenaja de-a lungul întregii suprafeţe o terasă foarte generoasă, care face înconjurul locului, de la living până la dormitor. Intimitatea este câştigată prin înălţimea clădirii-gazdă, în împrejurimi neexistând niciun vecin la aceeaşi altitudine, căci, în esenţă, spaţiul configurat are o uşoară natură exhibiţionistă. Pereţii exteriori sunt complet din sticlă, realizându-se astfel o puternică relaţie cu exteriorul şi oferind locatarului o privelişte 3d asupra contexului înconjurător. Perdelele ascund o uşoară nuanţă de pudoare, în timp ce obloanele telecomandate pot izola complet întregul amplasament, încadrându-l astfel în artificial. Există, deci, şi această, uneori, reconfortantă soluţie pentru nevoia de intimitate. Transparenţele îşi găsesc, însă, calea şi în interior, dizolvând peretele ce separă baia de celelalte spaţii, extravaganţă balansată tot de un rând de perdele. Excesul de vizibilitate către exterior te poate lăsa pradă unei senzaţii de neputinţă în faţa intemperiilor, spaţiul interior este, în schimb, cald şi primitor şi aduce a culcuş. Într-un mod subtil, această inserţie de contraste transportă ambientul într-o zonă uşor neconvenţională, confortabilă şi relaxantă, dar deopotrivă incitantă.
Bejul este culoarea predilectă a tuturor colţişoarelor, cucerind până şi culoarele ce conduc către apartament, acest regim totalitar reduce inserţiile spontane de culoare la minimum, rămânând doar câteva pete controlate de un portocaliu viu care să aducă necesara paloare ambientului. Spaţiul se prelinge fluid, unitar, fără prea mari schimbări de la o funcţiune la alta. Lumina joacă un rol vital în separarea funcţiunilor, de altfel. Cadrează umbrele şi departajează zonele de atenţie, creând o multitudine de nuanţe de bejuri. Această tranziţie molcomă se consumă pe tot parcursul zilei, sfârşind într-o organizare punctuală de surse de iluminat artificiale, ce construiesc o atmosferă caldă şi difuză, un joc viu de umbre şi lumini.
Aceeaşi temă stilistică guvernează întreg ansamblul, ceea ce face ca spaţiul să se prezinte la dimensiunile reale, fără iluzii false, brut. Stâlpii ajută la compartimentarea zonei de zi pe trei funcţiuni diferite: bucătărie, living şi dining, în timp ce dormitorul este separat parţial de un perete ce susţine singurele spaţii de depozitare din întreg ansamblul. Spaţiile sunt într-adevăr mici, dar acest lucru a fost deja asumat de la bun început, apartamentul funcţionând cel mai bine în contextul unui confort temporar, un refugiu gata să îţi ofere necesarul unei escapade.
Aceasta este, în fine, o amenajare curajoasă, ce mizează aproape totul pe amplasament, pentru că, dacă suprafaţa utilă construită este de 50 mp, pentru terasă au fost sacrificaţi de două ori mai mult.