În mod mai puțin obișnuit, casa are o apariție modestă a fațadei dinspre stradă, camuflată parcă în țesutul înconjurător, având aspectul unui perete închis cu o fereastră mică și o ușă albastră.

Nu la fel stau lucrurile pe latura din spate care se deschide spre grădină, propunând o combinație de elemente și materiale: „o deschidere mare, însoțită de o grindă de beton, o coloană albastră de sine stătătoare și un oblon galben strălucitor. Oglinzile camuflează coșurile de fum și grosimi nedorite, descoperind silueta subțire a acoperișului. Dungi îndrăznețe de marmură neagră încadrează ambele elevații.”
Fragilă în aparență, casa din Porto este o geometrie cu miez tare.