O casă la ţară

Situată la nord de Bucureşti, într-un cadru rural, casa funcţionează ca destinaţie de vacanţă sau de weekend pentru o familie care trăieşte şi lucrează în capi­tală. Situl – având o uşoară declivitate – se află la marginea satului Poienarii Rali şi beneficiază de o privelişte către râul Ialomiţa şi o pădure.

Imaginarea unui obiect arhitectural care să nu altereze calmul vizual al contextului său a reprezentat provocarea majoră a proiectului şi a influenţat toate deciziile – tipologie, volumetrie, proporţii, materiale sau tehnologie. O casă de vacanţă ar trebui să apropie membrii familiei şi eventualii lor oaspeţi, conducând la un tip de interacţiune umană pe care viaţa contemporană cu greu o mai permite.

Reinterpreta­rea tipologiei spaţiale arhetipale de casă, anume locuinţa primitivă, a condus la un partiu cu mai multe celule individuale adunate în jurul unui spaţiu principal acoperit cu şarpantă şi cu o vatră deschisă către cer. O încăpere centrală focalizează toate energiile şi activitaţile şi este înconjurată de un inel de spaţii secundare ce ofera intimitate. Unul dintre aceste spaţii perimetrale este o terasă acoperită, cu des­chidere către peisaj.

Luminatorul marchează importanţa spaţiului central, se deschide spre cer şi aduce un supliment de lumină, necesar în anumite mo­mente ale zilei. Pereţii exteriori sunt construiţi în sistem de zidărie dublă cu izolaţie termică la interior. Faţadele folosesc o zidărie aparentă din cărămizi ma­nuale, cu proporţii speciale. Descoperirea şi implicarea unui meşter popular capabil să le producă în manieră tradiţională a reprezentat un moment-cheie în desfăşurarea şi reuşita acestui proiect.