Banchiza Urbană: O conversație cu Hypno
În spatele clipurilor cu număr record de vizionări se află, printre mulți creativi români pasionați de gen, și Hypno – regizor care are deja, în portofoliu, în jur de 50 de creații pentru piese muzicale și mai bine de 200 de reclame. The Samsung Viral, de exemplu, are peste 8 000 000 de vizionări. Grandpa’s Groove, ultimul clip Parov Stelar lansat acum doar 2 săptămâni, are deja 200 000 de view-uri. Îl cunoaștem așadar, cumva, prin prisma clipurilor virale de pe YouTube. Acum încercăm să-l cunoaștem și prin prisma propriilor cuvinte.
Ce înseamnă, pentru tine, să fii video director?
Este efectiv un stil de viață, pentru că doar asta fac, de când mă trezesc și până când adorm, și aproape fără pauză în weekend-uri. De altfel cred că, dacă îți place pe bune meseria asta, atunci tot timpul lucrezi, într-un fel sau altul: tot timpul te gândești la povești. Cauți, aproape involuntar, cadre. Sau minți pe cineva doar ca să vezi dacă povestea e credibilă.
Îmi poți indica 3 nume care te inspiră, în general, în ceea ce faci?
Mă poate inspira orice și oricine, și crede-mă că nu exagerez deloc: oamenii din jurul meu, dragostea, frustrarea… sunt fotografi (Saul Leiter sau diCorcia), pictori (Max Ernst) sau alți regizori (mulți, aici) care mă inspiră și am spus, acum, doar nume care mi-au trecut prin minte rapid, sunt foarte multe și în fiecare zi mai descopăr măcar unul nou.
Putem vorbi de un artist’s statement al lui Hypno?
Fug cât pot de mult de statutul de artist, pentru că am senzația că ar trebui să am un alt tempo de viață. Nu mă uit la ceea ce fac ca la niște bucăți artistice ci ca la niste elemente video care se încadrează în anumite genuri comerciale. Arta fac alți oameni și respect ceea ce fac ei, eu vreau sa fac entertainment pentru că asta simt că ma descrie cel mai bine. Cel puțin acum.
Majoritatea clipurilor tale au o componentă umoristică și ușor suprarealistă. Este un aspect pe care îl cauți?
Videoclipurile muzicale pe care le fac sunt inspirate de muzica celor pentru care le filmez. Bineînțeles că au și o parte din mine, pentru că poveștile sau atmosfera îmi aparțin. Cred că umorul din ele este modul meu de a privi planeta iar suprarealismul vine din senzația pe care o am, de exemplu, la mall, unde mă simt ca și cum aș fi în barul din Star Wars: toți suntem extrem de diferiți și reacțiile noastre sunt diverse. Fiecare om este un personaj foarte complex și cu potențial suprarealist.
Ai cumva vreun un mod mai special, de filmare sau de montaj, pe care-l preferi?
Nu am elemente tehnice preferate, ele apar doar după ce m-am convins că vreau să filmez o anumită idee. Împreuna cu Dop-ul meu pereche Ate (Alexandru Dorobanțu), stau și încerc să îmbrac cât mai frumos vizual ceea ce am pus în prealabil pe hârtie, însă principala direcție va ține cont de ce vrem să spunem cu respectivul clip, film sau reclamă. Bineînțeles că mă uit la ceea ce se întâmplă în lume în materie de filmat, studiul e foarte important și de aceea mă și trezesc în fiecare dimineață la 6… probabil că rutina zilnică este tehnica mea preferată: programul pe care mi-l stabilesc singur și îl respect cât se poate de în detaliu.