O lucrare necunoscută a arhitectului Romano de Simon

17 decembrie 2025

O lucrare necunoscută a arhitectului Romano de Simon

ARHITECTURĂ: Studio 2BA TEXT: arh. Mădălin Ghigeanu FOTO: arh. Alexandru Niculescu

Anuala de Arhitectură București 2025 ne-a adus o plăcută surpriză la categoria „Arhitectură construită/Arhitectură și patrimoniu“ prin nominalizarea proiectului de restaurare denumit Casa Carol al echipei de arhitecți Cătălin Ivanov și Alexandru Niculescu de la Studio 2BA. Surpriza și mai mare a venit ulterior, când am descoperit că frumoasa fațadă a imobilului, ce frapează prin fereastră biforă și arce în ogivă, desenate într-un mod foarte interesant (fiind înscrise la partea superioară sub“ un semicerc perfect trasat), aparține unei mâini de maestru, o operă necunoscută a arhitectului italian Romano de Simon.

Un imobil discret, aflat pe o stradă din proximitatea Parcului Carol, realizat în perioada interbelică într-un stil coerent mediteraneean, a devenit peste noapte (pentru mine cel puțin) o mică vedetă, chemându-mă să îl fotografiez de mai multe ori. Surpriza în urma consultării ulterioare a arhivei PMB s-a transformat într-o adevărată revelație, având un interes anterior legat de personalitatea arhitectului italian Romano de Simon, stabilit la Târgoviște și despre care știam că are multe lucrări realizate în București, din păcate încă necunoscute.

Dosarul de autorizare III Albastru nr. 30A/1943 relevă o adevărată epopee a acestui proiect, conținând nu mai puțin de 4 proiecte de autorizare anterioare, cu variante diferite, a unui imobil demarat în 1941 sub autorizația 12359/1941 prin care proprietarul cerea „O construcție pivniță, parter, etaj, mansardă servind drept locuință și atelier pentru lucrat lumânări de ceară”. Terenul generos, sub forma „curelelor” lungi și înguste, avea inițial o suprafață de 1 297 mp, cu un front la stradă de 12,60 m pe 121 m adâncime (astăzi, proprietatea e redusă la arealul casei construite). Proprietarul (Ioan Gh. Nicolau) nu va respecta proiectul autorizat (deși arhitectul a luat construirea imobilului sub răspundere proprie), edifică mai mult, iar primăria îi va cere să depună documente noi de autorizare. Se vor mai depune dosarele 10458/1942 și 28603/1943. Mai mult de muncă pentru Romano de Simon și mai multe desene frumoase de admirat pentru cei din ziua de azi… Anterior soluției existente pe teren, Romano de Simon propune un imobil S+P+1E, cu o fațadă în stil mediteraneean, având câteva elemente definitorii care vor fi păstrate și în soluția finală de pe teren. Însă propunerea inițială parcă era mult prea săracă în expresivitate.

Ulterior, în 1943, va realiza o supraînălțare cu un nivel mansardat care va schimba radical aspectul casei, dându-i proporția și amploarea de care proiectul avea nevoie. Sincer, am întâlnit prea puține proiecte unde o supraînălțare a unui imobil existent să fi produs o imagine agreabilă, majoritatea fiind lucruri evident forțate. În cazul de față, mâna de maestru a arhitectului reușește să controleze proporțiile casei, rezultatul fiind cel pe care îl putem admira astăzi, cu mult mai bun decât cel inițial, un imobil discret și echilibrat, dar cu personalitate, o prezență benefică în periplul stradal, plin de imobile cu o varietate de stiluri.

Planurile casei nu reflectă nici pe departe amploarea pe care o are fațada la strada principală. În ultima variantă din 1943, parterul conține un apartament de două camere, etajul un apartament de 3 camere și mansarda două garsoniere și o spălătorie. Este evident că în acest proiect nu excelează o calitate a locuirii, însă nu cred că e vorba de vreo vină a arhitectului, ci, indiscutabil, a unui client dificil, aflat permanent în conflict cu autoritățile.

Restaurarea unei opere a unui arhitect celebru cred că este întotdeauna de bun augur, dar implică și responsabilități suplimentare. Admir cu mare plăcere fațada la stradă așa cum a fost realizată de către cei doi arhitecți (evident o reușită), dar am rețineri asupra unor detalii interioare (așa cum apar în imaginile prezentate) ce vin parcă din alte stiluri, diferite de cel al casei. Din păcate, e o problemă generală la majoritatea restaurărilor contemporane, refuzând mai mereu un restitutio in integrum al stilisticii generale a casei. Dar asta e doar o părere a mea.

Povestea unui destin: arhitectul Romano Silvio de Simon

Romano Silvio de Simon s-a născut la Târgovişte pe 12 ianuarie 1900 (m. în 1981), într-o familie din comunitatea de italieni stabilită în oraș. Tatăl său, Virgilio de Simon (1857-1934), era arhitect, familia fiind originară din Osoppo, nordul Italiei.

Romano de Simon a urmat cursurile Academiei Regale de Belle Arte din Parma, pe care a absolvit-o în 1922 cu „licenza di professore di disegno architettonico”, echivalată în România cu diploma de arhitect. După absolvirea studiilor, revine în Târgovişte, unde predă desenul și limba italiană la Liceul Comercial, astăzi Colegiul Economic „Ion Ghica”. În 1933 își depune cererea de înscriere în Corpul Arhitecților, dar într-o primă fază cererea îi este refuzată. O va primi doi ani mai târziu, în 1935, cu drept de liberă practică și înscrierea în Corpul Arhitecților.

În perioada 1949-1968, arh. Romano de Simon a fost cadru didactic la Facultatea de Arhitectură „Ion Mincu” din Bucureşti, Catedra de Desen, alături de arh. Gheorghe Simotta.

Va aborda diferite stiluri, fiind printre primii adepți a ceea ce denumim astăzi curent mediteraneean, dar va practica o arhitectură variată: neoclasic, eclectic, neoromânesc. A proiectat mai multe clădiri în București, Constanța, Ploiești, Târgu-Frumos, majoritatea fiind realizate în Târgovişte, orașul principal de reședință (Casa cu Lei, Vila cu Turn Roșu etc.). Un studiu important¹, realizat de Gloria Radu, menționează un număr de 14 proiecte de arhitectură în orașul Târgoviște; respectiv casele: Isak Haiman, Irimescu-Cândești, Mihai Stănescu, Florian și Aspazia-Ștefănescu, Irina Zottoviceanu, Casa Mateescu, refacere, Casa Mihail Bendic, Florian Ionescu, Nachmias Ghidale, Balaban, Casa Lt. Petrovici, Casa Băncii „Albina”, Casa Căpitan Ionescu și Casa de Simon. În anii următori va realiza încă 23 de construcții, inclusiv biserici și construcții industriale, astfel că în 1955-1956, portofoliul său de proiecte cuprindea 43 de construcții.²

Arh. Romano de Simon a proiectat Bazilica Romano-Catolică „Sf. Anton de Padova“ din Constanța (1935-1937), câștigată prin concurs. A mai realizat un imobil de locuințe pe Intrarea Slăveşti 10 (București, 1936), Biserica romano-catolică „Sf. Tereza” (Șos. Olteniței, București, 1936) şi Spitalul-Maternitate din Calea Griviței 258 (conform lucrării Personalități ale Arhitecturii Românești, 1880-2010, realizate de arh. Vasile Telea). În 1940, arhitectul Romano de Simon a proiectat blocul de locuințe care i-a aparținut lui Eduard Mirto, avocat, ministru și om politic țărănist de pe str. General Gheorghe Manu 1 din București.

¹ Gloria Gabriela Radu și Monica Sângeorzan, „Constructori italieni la Târgoviște”, în Valachica, Studii și cercetări de istorie, 15, Complexul Național Muzeal Curtea Domnească, Târgoviște, 1997.
² https://targoviste.hypotheses.org/2329

PROIECT: Casa Carol; ADRESĂ: str. Căpitan Gheorghe Preoțescu 18, București; REGIM DE ÎNĂLȚIME: D+P+2E; SUPRAFAȚA TERENULUI: 226 mp; SUPRAFAȚA CONSTRUITĂ DESFĂȘURATĂ: 386,5 mp; ARHITECTURĂ: Studio 2BA; ECHIPA: arh. Cătălin Ivanov, arh. Alexandru Niculescu; STRUCTURĂ: ing. Gheorghe Ionică; INSTALAȚII: Electrice – Adrian Gheorghe / Sanitare & termice – Grațian Georgescu ; FINALIZAT: 2024

Articol publicat în igloo #228 / Adaptive reuse: arhitectura transformării / octombrie – noiembrie 2025

Tag-uri:

O lucrare necunoscută a arhitectului Romano de Simon

Tag-uri:

NE GĂSEȘTI ȘI AICI