Tâmplăria metalică mobilă şi fixă de la ferestre, confecţionată din profile de oţel neizolate şi cu geam simplu, a fost realizată în timpul restaurării de acum mai mult de 50 de ani, intenţionând ca prin dimensiunile reduse ale acesteia să nu diminueze golul din zidărie şi să nu intre în concurenţă cu profilele decorative de piatră care îl încadrează. Efectul urmărit este realizat, însă lipsa de etanşeitate şi imposibilitatea unei izolări termice, dată de alcătuirea simplificată şi de materialul utilizat, face ca apa meteorică şi de condens să afecteze zonele de perete adiacente din interior, inclusiv pictura interioară, recent restaurată. Ferestrele s-au deformat în timp, pierzându-şi planitatea şi făcând dificilă manevrarea şi închiderea acestora.

Astfel, s-a impus înlocuirea lor cu ferestre etanşe şi izolante mai uşor de folosit. S-a propus realizarea de ferestre din profile din oţel, cu detalii şi forme adaptate şi cu geam termoizolant. În acest sens, s-au propus sisteme de tâmplărie din oţel cu profile de dimensiuni reduse, ce permit curburi cu raze foarte mici (minim 20 cm), concepute special pentru clădiri monument istoric, de tip Jansen sau echivalent. Pentru a nu diminua dimensiunea golului şi a nu fi vizibilă din exterior, tâmplăria a fost montată în spatele profilului din glafurile ce reduc golul de fereastră spre exterior. Astfel, se permite o bună etanşare, iar prezenţa  tâmplăriei în interior nu afectează  imaginea de ansamblu, graţie lăţimii benzii tencuite simplu din jurul ferestrei. Ca principiu general de intervenţie, trebuie avut în vedere că elementele adăugate structurilor şi componentelor medievale originale la restaurarea din anii 1960, datorită integrării perfecte şi valorii lor intrinseci, au devenit ele însele parte din monument şi au fost tratate ca atare.