O prismă neutră și o casă neoclasică: un nou imobil de birouri

În București (și chiar în câteva orașe importante din țară), elanul dezvoltării domeniului terțiar așază, de mai bine de două decenii, o presiune semnificativă pe patrimoniul construit. Cum? Tocmai din dorința de a lăsa împreună vechiul și noul, care au astăzi, în domeniul fondului construit, vocații și spații fundamental diferite.

Construcția imobilelor de birouri în centrul orașelor este profitabilă, iar investitorii caută să ajungă la maximum edificabil, bine infuzat de garaje în subteran. Astfel, un existent în care liniștea rezidențială și ritmul urban erau arareori perturbate primește frecvent câte o „verticală”. Dacă se află într-o zonă centrală, într-un țesut cu un anumit caracter, intervenția arhitecturală e dificilă și sfârșește, în nenumărate cazuri, prin a asupri clădirea pe care încearcă declarat nu doar să o păstreze, ci și să o pună în valoare.

Un exemplu reușit, aflat la polul opus al realității descrise mai sus, este imobilul de birouri din Dorobanți, articulat printr-o compoziție plină de respect și scară cu casa neoclasică, păstrată înspre stradă. Echipa de arhitecți din biroul Dan Marin a lucrat mai bine de 3 ani la acest proiect foarte dificil. Construcția existentă are o amprentă de locuință tipic bucureșteană, dezvoltată în parter și etaj, având travee monumentale.

Intrarea pe fațada lungă, perpendiculară pe stradă, denotă curțile zonei. Casa a fost renovată și reabilitată, deținând acum un parvis mineral. Ea filtrează accesul înspre birourile din corpul posterior ei și deschide câteva spații publice în parter. Înspre Calea Dorobanților a fost păstrată împrejmuirea de fier forjat, cu soclu de beton aparent, iar transversal soclul, simplu și aproape de pământ, separă delicat parvis-ul de curtea înierbată a casei.

Imobilul de birouri propus în plan secund, ca un fundal obedient și tăcut, este o prismă neutră ce se desfășoară pe 8 niveluri. Tectonica volumului, exprimat în cheie de lectură cotemporană, acuză orizontala printr-o fațadă texturată. O rețea omogenă anvelopează cartezian acuratețea corpului nou, având un modul dreptunghiular. Acesta plutește pe o largă arie vitrată în parter și e subliniat de fâșii ce delimitează panourile vitrate ale fațadei în două tonuri: clar-serigrafiat alb și fumuriu-colorat în masă.

Singurele pauze sau – să le spunem – respirații ale fațadei unitare sunt prețios dozate în aria articulației către corpul vechi, printr-un vitraj special, și, în capătul sudic al construcției noi, printr-un fin decroș care semnalează alternanța nivelurilor și îmbogățește imaginea generală prin scară.

Compoziția tranșantă convoacă cele două volume să intre în dialog. Dinspre Dorobanți, cele două corpuri, neoclasic-alb cu verticale și contemporan-alb cu orizontale, se dezvăluie trecătorului într-o percepție graduală. Trecerea pe stradă privilegiază un punct, aproape magic, când imaginile lor sunt echivalente.

Materialele puse în operă au detalii extrem de atent studiate capabile să concilieze întâlnirea dintre o tencuială alb-piatră și profile de tâmplărie gri antracit. În rezumat, corpul de fundal – o prismă neutră – permite dual casei neoclasice să se desprindă și să se suprapună pe acesta.

PROIECT: D’or Offices – imobil de birouri; ADRESĂ: Calea Dorobanților nr. 32, sector 1, București; REGIM DE ÎNĂLȚIME: 3S + P + 8E; PROPRIETAR: Dorobanților Offices; DEZVOLTATOR: Primavera Development; ARHITECTURĂ: ideart; ARHITECT: Dan Marin; STRUCTURĂ: incona; PERETE CORTINĂ: aluplan; INSTALAȚII: MC General Construct, D&O Eurocom; ARHITECTURĂ PEISAJERĂ: Foaie verde; ANTREPRENOR GENERAL: ACMS General contractor; FINALIZAT: 2018

Articol apărut în igloo 188 / feb-mar 2019