Celălalt element distinctiv și spectaculos al construcției îl reprezintă cortina de sticlă de pe fațadele celor două aripi înălțate ale clădirii, care e traversată de o rețea complexă de metal, constând din aproape o jumătate de milion de pixeli ce reinterpretează motive etnografice maghiare, dar și din spații îndepărtate, prezente în colecția muzeului. Soluția propusă se justifică atât în plan estetic, cât și în logica sustenabilității, protejând suprafața vitrată și contribuind astfel la eficiența energetică a ansamblului. De altfel, întregul design se bazează pe o serie de soluții inginerești speciale, dintre care amintim structurile post-tensionate de susținere a celor două aripi, tehnologie aplicată mai ales în construcția podurilor și foarte rar în proiectarea clădirilor.