Obiecte râvnite – Muzeul Vitra

Muzeul de mobilă și design Vitra, din Germania, dedică o expoziție cu titlul „Objects of desire” modului în care suprarealiștii și-au plămădit obiectele propriilor lor fantezii.

Expoziția este deschisă până la mijlocul lunii ianuarie 2020.

IMG_4728

Subtil, evident sau chiar ostentativ în această expoziție forma nu dorește neapărat să urmeze funcția. Elementele vieții cotidiene joacă un rol central în gândirea suprarealistă. Dar ele sunt reinterpretate, recombinate, regenerate și deseori îndepărtate de sensul lor practic, imediat, utilitar.

 

Inițiată în dadaism și inspirată de pionierii psihanalizei, Sigmund Freud și Carl Gustav Jung, mișcarea suprarealistă s-a depărtat mai mult decât acesta de rațiune și logică. Importantă a fost explorarea în adâncul subconștientului a fantasticului, absurdului, extravagantului sau a nonsensului. Ea a căutat substanța autentică a inspirației artistice în tenebrele visului, obsesiilor și imaginației personale.

Tehnica „automată” a scrisului sau creației urmărea evitarea gândului conștient și lăsa frâu liber viziunilor spontane ascunse la niveluri profunde în psihicul artistului.

Începând cu literatura și lirica, continuând cu pictura și grafica, concepțiile suprarealiste și-au pus amprenta ulterior în scenografie și costume, modă, fotografie, film și design.

IMG_4740

Cu această bogată retrospectivă, muzeul Vitra dorește să „dezvăluie măsura în care suprarealismul a influențat ultimul secol de design”.

Expoziția începe cu perioada anilor 1920-1950 și include lucrări celebre ale lui Dali, Duchamp, Corbusier, Max Ernst. Felul în care obiectele de zi cu zi sunt decodificate într-o nouă semantică îi aduce în expunere pe René Magritte, Man Ray, Meret Oppenheim, Louise Bourgeois, Carlo Mollino, Isamu Noguchi ș.a. Urmează o temă centrală care traversează gândirea suprarealistă – erotismul: admirația trupului uman, dar și teama de a nu fi subjugat de acesta. Astfel de extreme sunt traduse în design prin obiecte ca „Sofa bocca”, produsă de Studio 65, sau „Bărbatul scaun” al artistei Ruth Franken (în plan secund, un tablou al lui Victor Brauner). Ultimul segment al expoziției se ocupă de un alt element important al gândirii suprarealiste: hazardul. El este menit să facă legătura dintre realitatea exterioară și cea interioară a inconștientului și astfel se ajunge la un alt tip de realitate suprastructurată.

IMG_4739