Olympic Basketball Arena
Există proiecte care nu tind spre gloria eternă şi nu propun revizuiri radicale ale arhitecturii, mulţumindu-se cu ceea ce ar trebui, poate, să fie scopul primordial al acesteia: un cadru aparent anonim, în care viaţa se manifestă, un loc al bucuriei împărţite cu alţii. Mai mult, unele dintre aceste proiecte îşi afirmă din start condiţia efemeră, fiind gândite de la bun început ca organisme temporare, ce găzduiesc un eveniment sau altul, apoi dispar fără să lase în urmă regrete sau nostalgii, ci doar amintiri plăcute. Un astfel de gest arhitectural este Olympic Basketball Arena.
Cu un an înaintea Jocurilor Olimpice pe care le găzduieşte, Londra a finalizat deja amenajarea celei de-a patra locaţii menite să primească celebra competiţie, graţie eforturilor depuse de autorităţile locale special însărcinate cu aceasta, Olympic Delivery Authority. Arena de baschet aici discutată este cea mai încăpătoare construcţie temporară proiectată vreodată pentru a servi aceste evenimente sportive, având o capacitate de 12 000 de locuri. Drept urmare, şi structura metalică ce o susţine a trebuit gândită de echipa Wilkinson Eyre & KSS Design Group după alţi parametri: 1 000 de tone de oţel au intrat în grinzile, arcele de trei tipuri şi stâlpii construcţiei.
Cu toate acestea, clădirea începută în 2009 este concepută într-un mod sustenabil: întregul ei ciclu de viaţă a fost planificat, de la nivelul materialelor folosite – 20 000 de metri pătraţi de PVC reciclabil o alcătuiesc – la ceea ce se va întâmpla după ce evenimentul care i-a dat naştere va lua sfârşit. Layoutul alcătuit din elemente identice, repetate, ajută acest scop, iar după finalizarea Jocurilor Olimpice din 2012 construcţia va fi în întregime demontată şi reconstruită, parţial sau total, în altă locaţie.
Deşi efemeră, clădirea este destul de împunătoare la înălţimea ei de 35 de metri (la fel ca şi Tate Modern) şi în mod cert mai lungă decât un teren de fotbal, având 125 de metri. Dar partea interesantă abia aici începe. Construcţia este gândită să funcţioneze şi ca un imens ecran alb de proiecţie, suport al diferitelor manifestări artistice sau culturale ce vor avea loc în anul viitor.
Arena va găzdui nu doar Jocurile Olimpice, ci şi pe cele Paralimpice. Printre competiţiile sportive ce se vor desfăşura aici în 2012 se numără şi wheelchair rugby sau wheelchair basketball, nu doar handbalul sau baschetul „obişnuite”, care se vor petrece înainte. O trăsătură deosebită a acestui tip de program este flexibilitatea sa, mai precis capacitatea de a-şi schimba radical configuraţia într-un timp scurt, pentru a primi alt tip de sport. Spre exemplu, doar 22 de ore vor fi disponibile în timpul evenimentelor de anul următor pentru a demonta echipamentele specifice jocului de baschet pentru a-l primi pe cel de handbal.
Atmosfera creată în interior este una plăcută, capabilă să menţină interesul spectatorilor de-a lungul jocului. Cuplul cromatic roşu-negru este unul demult verificat ca fiind optim pentru competiţiile sportive. În exterior însă, clădirea nu trădează aproape nimic din agitaţia ce se petrece după peretele alb, asemănător vizual cu o foaie de hârtie uşor ondulată. Aici stă, poate, farmecul acestui proiect, în modestia sa şi simplitatea cu care vrea să îşi servească scopul: acela de a aduce oamenii împreună.