Olympic Velodrome Stadium
Proiectat pentru a găzdui competiţiile de ciclism în timpul Jocurilor Olimpice din 2012, Velodrome Stadium se înscrie în strategia generală de gestionare a proiectelor olimpice prin care oraşului i se oferă după închiderea evenimentelor o dezvoltare coerentă, sustenabilă.
Începerea pregătirilor de amenajare a viitorului parc olimpic din Londra a coincis cu organizarea unor concursuri publice de proiectare; în cazul velodromului, juriul compus nu doar din specialişti din domeniul arhitecturii, ci şi din domeniul ciclismului, a desemnat câştigătoare soluţia propusă de Hopkins Architects alături de Expedition Engineering (structura) şi BDSP (consultanţă M&E). Printre argumentele alegerii s-au numărat: perioada redusă de construcţie, economia de materiale, funcţionarea la nivel de ansamblu, eficienţa energetică şi tehnologică. Clădirea va constitui de altfel piesa centrală a unui velo-parc ce va funcţiona şi după finalizarea Jocurilor Olimpice, integrat funcţional în întreg ansamblul şi bine relaţionat cu oraşul.
Volumetria edificiului este rezultatul speculării acţiunilor pe care acesta le adăposteşte: cursele de ciclism. Cum bicicleta constituie un simbol al ergonomiei, proiectantul a dorit ilustrarea aceluiaşi concept în arhitectură, prin lejeritate formală şi prin materialele utilizate. Din punct de vedere spaţial, s-a dorit reliefarea parcursului bicicletelor, care a fost subliniat prin forma exterioară particulară a acoperişului şi printr-un volum clar şi compact.
Velodromul a fost proiectat pentru a deveni cea mai rapidă pistă de ciclism construită vreodată, lucru realizat prin îndeplinirea unor parametri deosebiţi de geometrie a pistei, ai confortului termic şi ambiental, pentru a crea condiţii optime de atingere a unor noi recorduri mondiale. În plus, studiile acustice au vizat obţinerea unui impact sonor minim al publicului asupra concurenţilor. Dispunerea scaunelor pe întreg perimetrul pistei permite o vizualizare totală a sălii, desfăşurată pe 360 de grade, îmbunătăţind astfel atmosfera de spectacol şi relaţia spectator-ciclist. O importantă ţintă a investiţiei a fost crearea de servicii suplimentare pentru cei 6 000 de spectatori (posibili), menite să favorizeze buna funcţionare a velodromului şi după finalizarea Jocurilor Olimpice. Au fost prevăzute cafenele, vestiare şi grupuri sanitare, precum şi depozite pentru închirierea unui număr total de 300 de biciclete, toate puse la dispoziţie pentru public. Ţinând cont de destinaţia şi forma în plan ale construcţiei, dispunerea funcţiunilor conexe este omogen distribuită pe întreg perimetrul său, în jurul pistei.
Acoperişul este constituit dintr-o structură pe cabluri tensionate, formând o suprafaţă cu dublă curbură. S-au utilizat aproximativ 16 km de cablu pentru a realiza o acoperire de 12 000 mp. Acestea sunt sprijinite pe 2 500 de elemente structurale perimetrale, configurate pentru a obţine o diferenţă de 12 m între punctul cel mai înalt şi cel mai coborât ale planului de acoperire. Cantitatea de oţel utilizată pentru realizarea planului de acoperire a construcţiei este mult redusă în comparaţie cu construcţii similare: s-au utilizat 30 kg/mp de oţel faţă de 65 kg/mp folosite în cazul velodromului din Beijing. Întreaga suprafaţă a acoperişului serveşte drept colector al apelor pluviale, sprijinind o strategie integrată de reutilizare a apei (permiţând reducerea consumului de apă provenită din reţeaua publică).
Prin aplicarea unei serii de luminatoare dispuse transversal sub forma unor benzi în planul acoperişului, s-a putut obţine un nivel ridicat de iluminare naturală, astfel încât să fie evitată utilizarea surselor artificiale pe perioada zilei. Faţada edificiului este placată pe o suprafaţă de 5 000 mp cu lemn de cedru roşu (Thuja plicata). Înclinaţia acesteia este astfel conformată încât acumularea radiaţiei solare prin acces direct să fie evitată, iar configuraţia anvelopei perimetrale este prevăzută cu orificii ce permit realizarea ventilaţiei naturale a întregului edificiu prin intermediului transferului convectiv de aer.
Exemplul Velodromului din Parcul Olimpic al Londrei reprezintă un caz particular de inovaţie la nivel de inginerie structurală şi aplicare corectă a principiilor dezvoltării durabile, la toate nivelurile de concepţie: eco-compatibilitate, calitate socială, oportunităţi economice.