OMA la Barbican
Problema inerentă şi insurmontabilă a unei expoziţii de arhitectură este aceea că nu poate arăta exact ceea ce promite – şi anume, arhitectură. În cazul de faţă, problema este depăşită cu eleganţă, prin faptul că nimeni nu îşi propune un astfel de lucru.
„OMA/Progress” nu se doreşte a fi o demonstraţie de arhitectură în sine, ci o privire furtivă înăuntrul unuia dintre cele mai prolifice organisme de proiectare contemporane. Dacă la începuturile sale, biroul fondat de Rem Koolhaas (citeste mai multe despre Rem Koolhaas), Elia Zenghelis şi Madelon Vriesendorp în Londra anilor ’70 se prezenta drept un think-tank relativ restrâns, dar foarte prezent în contextul concursurilor internaţionale cu idei îndrăzneţe şi controversate, OMA anului 2011 a devenit o corporaţie cu sedii pe trei continente şi construcţii în întreaga lume. Proiectele au căpătat amploare şi ideile îndrăzneţe, însoţite de o responsabilitate crescută la rându-i, au devenit mai subtile în gesturi conceptuale şi mai puternic axate pe imagini iconice şi funcţionalitate. Cu toate acestea, de la un proiect la altul, e greu să găseşti reţete sau idei fixe în proiectele biroului bazat în Rotterdam, iar acest lucru se datorează în primul rând unei flexibilităţi în abordarea fiecărei teme şi unei puternice şi energice divizii de cercetare.
Aceasta din urmă, AMO, se ocupă cu studiul unor fenomene ce ies din sfera arhitecturii şi din pertinenţa proiectării în general. AMO se mulează peste problematica ce apare în jurul proiectelor OMA, iar alteori urmează direcţii de cercetare în vederea unei expoziţii, volum teoretic sau interese viitoare. Tocmai acest metabolism intern al biroului este surprins în expoziţia curată de biroul belgian Rotor, împreună cu toate produsele inerente unei astfel de macro-organism, fie ele clădiri, proiecte neconstruite, studii, comentarii şi chiar maculatură. Toate aceste „mărturii” ale fluxului de idei din cadrul OMA, bine structurate şi prezentate într-o formă atractivă şi dinamică, se concretizează într-un soi de macro-ADN al biroului pus în vitrină, mai curând decât uzuala „tomografie obiectivă” pe care o întâlnim prea des în astfel de expoziţii.
Decizia de a privi OMA prin lentilele unui alt birou de arhitectură este în sine una interesantă, pentru că aduce în discuţie influenţa şi plasarea sa în cadrul profesiunii. De fapt, duce cu gândul la conceptul de „bigness”, formulat chiar de OMA, cu referire la actori urbani. În cadrul breslei, un birou atât de mare şi influent depăşeşte raportarea obiectivă, rece, şi intră într-o sferă fenomenologică, de unde şi forma de prezentare indirectă, reflectată.
Expoziţia, deschisă la Galeria Barbican din Londra până pe 19 februarie, coincide cu inaugurarea primelor două clădiri realizate de OMA în Marea Britanie: sediul Băncii Rothschild din Londra şi Maggie’s Centre din Gartnavel – despre care puteţi citi pe larg în numărul 120-121 al revistei igloo habitat&arhitectură.
Rem Koolhaas a fost distins în 2010 cu Leul de Aur pentru întreaga carieră. Citeşte mai multe despre acest subiect aici