fbpx

Operele timpurii ale artistului Christo, expuse la Galeria Gagosian din Paris, inclusiv primele Obiecte Înfăşurate

Christo ridicând cele 26 de Butoaie de Petrol (1961) în atelierul lui Jean-Dominique Lajoux, Paris, 1961, © Fundaţia Christo şi Jeanne-Claude. Foto: Jean-Dominique Lajoux
Pe 10 iunie, la Galeria Gagosian din Paris a avut loc vernisajul primei expoziţii din această locaţie dedicată artistului Christo, prezentată în colaborare cu fundaţia ce poartă numele artistului. Prezentând lucrări realizate la Paris, între 1958 şi 1963, multe dintre care sunt expuse publicului pentru prima dată, expoziţia cuprinde cele mai timpurii exemple de Obiecte Înfăşurate şi structuri realizate din butoaie, precum şi lucrări-cheie din seriile rar prezentate Surfaces d’Empaquetage şi Cratères. Deschisă până pe 8 octombrie, expoziţia ocupă două etaje ale Galeriei Gagosian de pe Rue de Ponthieu, nu departe de primul atelier din Paris al lui Christo.

Artistul s-a mutat la Paris în 1958 şi şi-a amenajat un mic studio într-o fostă cameră pentru servitori, la numărul 14 pe Rue de Saint Sénoch, în cel de-al 17-lea arondisment. Aici, a creat primele sale Obiecte Înfăşurate şi structuri din butoaie, stabilind temele care au devenit dominante în cariera sa. Christo a fost inspirat de relaţia cu figuri marcante ale avangardei europene şi americane, precum Joseph Beuys, John Cage, Nam June Paik, Pierre Restany sau Karlheinz Stockhausen. În acelaşi ani, a cunoscut-o pe Jeanne-Claude Denat de Guillebon, care i-a devenit soţie şi partener de creaţie, cei doi fiind autorii monumentalelor lucrări de artă de mediu care au schimbat modul în care gândim arta publică, şi cu care numele lor au devenit sinonime.

 

Lucrările extrem de tactile din seria Surfaces d’Empaquetage (1958–61) sunt compuse folosind material textil cutat sau şifonat, sau hârtie acoperită cu straturi subțiri de lac și nisip. În 1959, după ce a vizitat o expoziție cu lucrări de Jean Dubuffet, Christo a început să lucreze la o nouă serie, Cratères. Numeroasele straturi groase, coagulate, de vopsea brun închis ce caracterizează aceste panouri montate pe perete dezvăluie interesul său crescând pentru tridimensionalitate. În partea de jos a unora dintre aceste lucrări, artistul a atașat cutii de vopsea goale, înainte de a aplica un amestec de nisip, email și lipici, creând o suprafaţă texturată cu brazde, șanțuri și depresiuni care pătrund în spaţiul pictural.

 

Majoritatea sculpturilor din seria Obiectelor Înfăşurate constau în obiecte întâlnite de obicei în atelierul unui artist, precum cutii de vopsea sau recipiente de pigmenţi, înfăşurate în pânză îmbibată cu rășină. Înfăşurând obiectele de zi cu zi în material textil sau foi de polietilenă și legăndu-le cu frânghie, artistul le altera contururile și suprafețele, jucându-se cu identitățile lor, pe care uneori le dezvăluia și alteori le ascundea. Inițial rezultatul unor experimente estetice instinctive, seria a rezistat mai bine de șaizeci de ani, ducând la intervenţii tot mai ample şi complexe, care au culminat cu proiectul de dimensiuni enorme din 2021 L’Arc de Triomphe, Wrapped, propus pentru prima dată în 1961.

 

Christo a fost, iniţial, intrigat de butoaiele de petrol din oțel, în special pentru că erau mari, ieftine și aproape indestructibile. Apoi, a început să le acopere cu aceleaşi materiale pe care le folosea pentru obiecte mai mici, precum conserve și sticle. În timp ce lucrările mici amintesc de naturile moarte clasice, dimensiunile mari ale butoaielor și modul în care sunt grupate le conferă acestora un caracter monumental, determinându-l pe Christo să extindă amploarea lucrărilor sale de artă de mediu.

 

Luna aceasta, se împlinesc 60 de ani de când, în seara de 27 iunie 1962, Christo şi Jeanne-Claude au instalat Zid din Butoaie de Petrol – Cortina de Fier, închizând celebra Rue Visconti cu 89 de butoaie. Baricada înaltă de 4,2 m a blocat una dintre cele mai înguste străzi din Paris timp de 8 ore, obstrucţionând traficul de pe Malul Stâng al Senei. Lucrul cu butoaie al celor doi artişti va culmina cu Mastaba, concepută în 1977 pentru Abu Dhabi. Fiind singura lucrare permanentă de artă publică la scară mare creată de Christo şi Jeanne-Claude, precum şi ultimul proiect la care au lucrat împreună, Mastaba va fi construită, conform dorinţei lui Christo, de către echipa artistului.

 

Christo şi Jeanne-Claude s-au născut în aceeaşi zi, pe 13 iunie 1935, el în Gabrovo, Bulgaria, ea în Casablanca, Maroc. Jeanne Claude a murit în 2009, iar Christo în 2020, amândoi în New York, unde s-au stabilit în 1964. Christo şi Jeanne-Claude sunt autorii a numeroase proiecte la scară monumentală în întreaga lume, precum Wrapped Coast, One Million Square Feet (Little Bay, Sydney, 1968–69); Running Fence (ţinuturile Sonoma şi Marin, California, 1972–76); Surrounded Islands (regiunea Miami, Florida, 1980–83); The Pont Neuf Wrapped (Paris, 1975–85); The Umbrellas (Japan– USA, 1984–91); Wrapped Reichstag (Berlin, 1971–95); The Gates (New York, 1979–2005); The Floating Piers (Lake Iseo, Italy, 2014–16); The London Mastaba (London, 2016–18); and L’Arc de Triomphe, Wrapped (Paris, 1961–2021).

 

Christo și Jeanne-Claude au lucrat împreună pentru prima dată la o operă de artă temporară în aer liber în 1961, rezultatul fiind Stacked Oil Barrels and Dockside Packages, din zona portului din Köln, Germania. Înainte de a se refugia în Vest, Christo a studiat pictura, sculptura, arhitectura și artele decorative la Academia Națională de Artă din Sofia timp de patru ani. Toate operele sale timpurii, cum ar fi Recipiente înfăşurate, Butoaie de petrol înfăşurate, Pachete, Obiecte înfăşurate şi Vitrine, precum și toate desenele, colajele şi modelele la scară pregătitoare sunt lucrate numai de Christo. Toate proiectele publice și instalațiile de interior, atât realizate, cât și nerealizate, sunt lucrări realizate în colaborare de Christo și Jeanne-Claude.

Am început să lucrez la Cratères, Recipiente Înfăşurate şi Surfaces d’Empaquetage cam în acelaşi timp, în 1958. La început, înfăşurarea nu era un aspect esenţial. Nu intenţionam atât să creez un obiect cât să mă concentrez pe textura obiectului existent. Am folosit material textil pentru înfăşurarea recipientelor, apoi am aplicat vopsea şi lac pentru a întări materialul. Astfel, obiectele au devenit un fel de natură moartă. Christo, 2020

CHRISTO

Opere timpurii, 1958–1963

10 iunie – 8 octombrie 2022

4 rue de Ponthieu, Paris

 

Galeria Gagosian din Paris va fi închisă în luna august

Coșul de cumpărături
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0