fbpx

„Orașele nu sunt problema, ci soluția.” Citește un fragment din volumul „Soft City” de David Sim

La doi ani de la publicare, cartea-album Soft City de David Sim a devenit un reper pentru toți specialiștii mediului urban interesați de cum funcționează și cum se pot crea cartiere și orașe cu adevărat sustenabile și reziliente. Planetizen a inclus-o în „The Top Urban Planning Books of 2019”, iar Archdaily în lista „125 Best Architecture Books”. Dincolo însă de toate recomandările, vă invităm la lectura nemijlocită a unui fragment din introducerea la ediția românească, apărută în februarie 2022 în colecția noastră igloobooks (ediție ce reproduce întru totul coperta și grafica celei originale, beneficiind de un cuvânt-înainte semnat de Jan Gehl special cu acest prilej și de o notă a autorului către cititorii români).

Introducere
De la Viața între clădiri la Soft City

 

[…] Pe măsură ce orașele din toată lumea se densifică, iar costurile locuirii îi forțează pe oameni să stea în spații mai mici, devine mai dificil de găsit un echilibru între intimitate și sociabilitate. Depresia și singurătatea au devenit fenomene normale. Stările precare de sănătate sunt din ce în ce mai răspândite, din cauza faptului că oamenii își duc viețile în spații închise, în clădiri ventilate mecanic și luminate artificial, deplasându-se peste tot cu mașina. Acestea sunt provocările pe care le abordează Soft City. Timpul petrecut afară, în compania celorlalți, mișcarea dintr-un loc în altul, experiența „vieții între clădiri” sunt mai importante astăzi ca niciodată.

 

Alăturarea dintre „soft” și „city” poate părea un oximoron. Întâmplător, în timp ce discutam cu profesorul Toshio Kitahara, traducător al cărților lui Jan Gehl în limba japoneză, am identificat expresia soft city. Profesorul Kitahara a remarcat ce des combin acești doi termeni aparent contradictorii. Soft city este despre apropiere, despre a fi împreună, despre a conecta oamenii între ei și cu toate aspectele vieții dimprejurul lor. Zeci de ani, proiectarea urbană s-a concentrat pe a găsi moduri de reorganizare a activităților umane în teritorii distincte, pe separarea oamenilor și a lucrurilor pentru a reduce riscul conflictelor. Acum aș vrea, în schimb, să ne concentrăm pe felul în care aspecte potențial conflictuale ale existenței cotidiene pot fi aduse împreună și conectate pentru a îmbunătăți calitatea vieții.

 

Probabil că soft city poate fi considerat un contrapunct sau un complement al orașului inteligent. În loc să privim înspre tehnologii noi și complexe pentru a rezolva problemele urbanizării accelerate, putem să apelăm la soluții simple, la scară mică, low-tech, cu costuri reduse, centrate pe om, generoase, capabile să facă viața urbană mai ușoară, mai atractivă și mai confortabilă. Mai flexibil, mai deschis poate însemna mai inteligent.

 

Această carte prezintă observații despre aspecte de bază ale formei și proiectării urbane care pot contribui la crearea unor comunități mai sustenabile, mai reziliente, cu oameni mai sănătoși și mai fericiți. Este împărțită în trei mari capitole, fiecare tratând câte o provocare a vieții în secolul 21. Trecerile dintre capitole sunt marcate prin câte un scurt eseu ce explorează o idee-cheie legată de susținerea calității vieții în mediul urban.

 

Primul capitol, „Construind ansambluri: A trăi local într-o lume în plină urbanizare”, este despre cum putem răspunde la provocările urbanizării găsind moduri de a armoniza densitatea și diversitatea în același loc, de a face viața să fie trăită cât mai local posibil. Capitolul al doilea, „A te deplasa și a te descurca într-un mediu congestionat și segregat”, este despre provocările fizice și sociale generate de dinamica oamenilor, dincolo de pragul casei lor. Al treilea capitol, „A trăi cu vremea într-o perioadă de schimbări climatice”, este despre a conecta mai bine oamenii care trăiesc preponderent înăuntru cu ceea ce este afară, pentru a-i face mai conștienți de forțele naturii și mai confortabili cu acestea.

 

Toate capitolele înaintează cu pași mici, simpli, pornind de la ceea ce este mai familiar (casa și locul de muncă) înspre ceva mai puțin familiar (cartierul extins, orașul, lumea). Capitolele urmează un fir comun ce leagă densitatea și diversitatea de viața de zi cu zi într-un mod care creează confort, oportunitate, convivialitate și comunitate.

Cartea își găsește inspirația în tradiția de proiectare nordică centrată pe nevoile omului. În 1971, Jan Gehl a publicat „Viața între clădiri” în paralel cu cartea soției sale, Ingrid Gehl, Bo-miljø (Psihologia locuirii). Aceste publicații au apărut într-un moment de cotitură în planificarea urbană și au reprezentat o schimbare de paradigmă în modul în care sunt percepute ființa umană și mediul său construit. Jan și Ingrid Gehl au conturat o abordare interdisciplinară care prioritiza viața umană în fața formei construite.

 

În același timp, o nouă formă de urbanism apărea în Danemarca, așa-numitul Dense-Low (Dens-Redus), un curent arhitectural care ține în echilibru nevoile individuale și cele comune ale rezidenților. Era o „a treia cale”, combinând tehnici industriale de producție, întâlnite la ansamblurile de locuințe la scară mare, cu detalii tipologice specifice locuințelor unifamiliale.

 

Proiectele Dense-Low timpurii au redus radical scara de construire, creând locuri asemănătoare satelor, cu case individuale deosebite, recognoscibile. Casele se diferențiau prin detalii mici, dar semnificative, precum ușile de la intrare și grădinile. Aceeași grijă a fost acordată proiectării unor zone comune identificabile, care să încurajeze socializarea între vecini. Dense-Low celebra atât individualitatea, cât și comunitatea. Acest important „atât/cât și” dintre privat și comun admite două laturi aparent contradictorii ale umanității: nevoia de individualitate și nevoia de sociabilitate. Principiile din această carte se construiesc pe fundația valorilor mișcării Dense-Low, actualizându-le pentru realitatea mediilor urbane de secol 21, dense, cu utilizări mixte.

 

Concomitent cu Dense-Low, străzile și spațiile publice din Danemarca începeau să devină pietonale, pornind cu faimoasa Strøget din Copenhaga. Pentru o vreme, aceste străzi pietonale au oferit o alternativă sustenabilă, prietenoasă la centrele comerciale de la marginea orașelor, cu spații închise. Ca răspuns la criza petrolului din 1973-1974, orașele daneze au fost primele care au susținut ciclismul ca formă importantă de mobilitate. Infrastructura dedicată a permis ca mersul cu bicicleta să fie mai sigur pentru toată lumea, ancorând activitatea în mediul urban, ca parte a vieții cotidiene.

 

La finalul anilor ’70 și ’80, Danemarca s-a îndepărtat de operațiunile urbane radicale susținute de proiectanții moderniști din toată lumea, prin care erau „curățate” suburbiile din zonele vechi ale orașelor, adoptând o abordare locală mai atentă și mai blândă. Structura tradițională cu clădiri dispuse perimetral în jurul unei incinte a fost păstrată și multe clădiri vechi au fost conservate și renovate. Anii ’80 au adus, de asemenea, soluții sustenabile integrate în contexte urbane – panouri solare, grădini și sere care aduceau oamenii mai aproape de natură și care făceau ecologia relevantă pentru viețile lor de zi cu zi.

 

Locuirea Dense-Low, mersul pe jos și cu bicicleta, schimbările simple și micile ajustări la insulele urbane preexistente, integrarea ecologiei – toate acestea luate împreună au făcut viața urbană mai prietenoasă și considerabil mai atractivă, în special pentru familiile cu copii. Recunoașterea și grija pentru dimensiunea umană au fost esențiale în renașterea vieții urbane și etichetarea orașului Copenhaga drept unul dintre cele mai locuibile orașe din lume.

 

Nu am nicio ambiție de a „Copenhagiza” sau „Scandinifica” lumea. A transfera soluții dintr-un loc în altul necesită reinterpretări considerabile. Și totuși, abordarea nordică de a îmbrățișa realitatea în locul evitării acesteia ne poate îmbunătăți viața. Putem învăța să celebrăm fiecare zi în loc să o deplângem, să trăim în armonie cu vremea schimbătoare, să trăim în limita posibilităților fiecăruia și să trăim cu vecinii pe care îi avem. Această carte cuprinde exemple din afara Scandinaviei, incluzând restul Europei, Japonia, Statele Unite ale Americii și Australia, oferind astfel recunoaștere altor locuri în care s-a făcut mai mult cu mai puțin.

 

Lumea urbană este constituită din diferite locuri, cu diferite climate și culturi, oameni și peisaje, modele politice și guvernamentale, mecanisme financiare și sisteme legale. Unele dintre aceste deosebiri se pot găsi între orașe, localități, sate, cartiere și suburbii din cadrul aceleiași țări. Totuși, în ciuda tuturor diferențelor, observ peste tot în lume situații, probleme, provocări foarte similare. Presupun că aceleași principii de bază pot produce soluții pentru multe dintre aceste situații. Până la urmă, oamenii și comportamentele lor se aseamănă incredibil de mult, indiferent de locul unde s-ar afla – la fel și nevoile lor de bază pentru confort și conexiune în viața cotidiană.

 

Provocarea actuală a urbanizării accelerate este, de fapt, o oportunitate de a face orașele să funcționeze mai bine. Orașele au potențialul de a fi locuri pentru interacțiuni benefice și platforme de conectare, alăturând intenționat diferențele pe măsură ce se densifică și diversifică. Putem crea simbioze urbane benefice, în perpetuă evoluție, descoperind oportunități pentru relații mai sustenabile, mai plăcute și mai pline de semnificație ce derivă din simplul fapt de a fi vecini.

 

Așa cum a spus Jaime Lerner, arhitect și fost primar al orașului Curitiba din Brazilia, „orașele nu sunt problema, ci soluția”.

Traducere din engleză de Andreea Mihaela Chircă.

 

S-ar putea să-ți placă și Carlos Moreno, Drept de cetate. De la „orașul-lume” la „orașul sfertului de oră”.

Coșul de cumpărături
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0