fbpx

Oraşul şi distanţa socială

Acum câţiva ani, Nassim Nicholas Taleb spunea, în cartea sa Lebăda neagră. Impactul foarte puţin probabilului: „ştiu că istoria va fi dominată de un eveniment improbabil, doar că nu ştiu ce eveniment va fi acela”. Ceea ce nu ar fi putut fi prevăzut nici măcar cu un an în urmă a ajuns nu numai să domine istoria ultimelor luni, ci să ne şi schimbe radical modul de a acţiona şi de a interacţiona.

În doar câteva luni, distanţa socială a devenit, din contradicţie în termeni, noua şi unica normă pe care toate oraşele lumii o urmează cu stricteţe; iar spaţiile publice s-au transformat, din locuri care încurajează apropierea şi interacţiunea, în zone măsurate în multiplii de un metru sau doi de minimă distanţă între două persoane, în funcţie de regulile locale. În cele ce urmează, punem întrebarea: cât de socială este această nouă distanţă socială? Şi răspundem ilustrând cu cinci proiecte cu pregnant caracter ludic, care invită la recuperarea oraşului prin prisma unei noi relaţii dintre percepţia apropierii şi realitatea distanţării.

„Arhitectura ne face conştienţi de propria individualitate şi ne ajută să devenim cetăţeni, nu doar consumatori, ne stimulează să luăm în considerare efectele indirecte ale propriilor noastre acţiuni şi ne ajută să înțelegem mai bine importanţa bunurilor publice.” Această frumoasă definiţie pe care Paolo Baratta o oferă pentru tema centrală a ediţiei curente a Bienalei de la Veneţia – „Cum vom locui împreună?” – este, cred, şi cea mai nimerită introducere pentru diversitatea de răspunsuri pe care arhitectura le dă noilor, neaşteptatelor şi restrictivelor norme socio-urbane.

Signalectică poetică

Echipa studioului parizian 5•5  rezumă obiectivul acestui proiect într-o metaforă: „pentru a naviga străzile oraşului în deplină siguranţă”. În contextul primelor măsuri pariziene de descaladare care au permis locuitorilor să-şi reia parţial activităţile uzuale, plimbările şi întâlnirile, autorii acestei suite de semne grafice urbane şi-au dorit să îndulcească, vizual, stricteţea normelor sanitare. În locul semnelor de atenţionare cu caracter restrictiv, ei au introdus o poveste vizuală uşor de urmat şi plăcut de privit. Signalectica este inspirată din imaginea blazonului Parisului, cu evidentă trimitere la valurile Senei, şi aduce un pic de poezie, sub forma valurilor albe şi albastre, pe străzile oraşului. (Proiect şi foto: 5•5)

Grafică pentru un parc aparte

Parcul liniar High Line din vestul Manhattanului a fost creat de către organizaţia nonprofit cu acelaşi nume, prin reconversia unui tronson de cale ferată abandonată în spaţiu public destinat recreerii şi artei. Parcul a fost inaugurat în 2009, iar identitatea grafică a fost realizată de către Paula Scher, considerată unul dintre cei mai influenţi designeri grafici ai lumii şi membră a echipei studioului multidisciplinar Pentagram. În perioada lockdown-ului, în timp ce alte parcuri newyorkeze au rămas deschise, High Line a fost inaccesibil, din pricina formei sale atipice; iar noile norme de descaladare au necesitat un proiect special pentru semnalizarea acceselor şi pentru organizarea circulaţiilor. Aceeaşi Paula Scher a creat un sistem vizual de delimitare şi orientare pornind de la identitatea grafică originală şi adăugând un nou element definitoriu, cercul verde. O vastă reţea de cercuri organizează întreg spaţiul, semnalizează direcţiile de mers şi marchează limita de distanţă, în timp ce o serie de pictograme adaugă indispensabile mesaje. Accesul în parc se face printr-un singur loc, iar numărul redus de vizitatori ajută la păstrarea serenităţii unui spațiu care, altfel, este printre cele populare destinaţii turistice, datorită frumuseţii naturii şi a priveliştilor spectaculoase asupra oraşului şi arhitecturii sale.  (Proiect şi foto: Pentagram)

Descaladarea plajelor

„Poate că noua normalitate va reveni la normalitatea de toate zilele, însă e mai bine să fim pregătiţi pentru a putea convieţui în continuare împreună fără să renunţăm la bucuria de a merge la plajă”, spun autorii proiectului Unconfined Beach. Adăugăm un proiect de sezon semnat de un colectiv de arhitecţi care a reuşit să răspundă în mod original problemei ridicate de păstrarea distanţei pe plajă fără a face rabat de la libertatea de mişcare a fiecăruia. Ei propun beachbelt, un kit spaţial format dintr-o bandă de nylon de 5 cm lăţime, disponibilă în lungimi de 11,5 sau 16 metri, plus patru mici ţăruşi din lemn de pin, cu ajutorul căruia se pot delimita spaţii cu o multitudine de configuraţii. Varietatea de culori şi versatilitatea formelor oferă un inedit şi plăcut look geometric, şi permite o mult mai rapidă vizualizare spaţială. (Proiect: JAJAxD, colectiv format din: Diego Jimenez şi Juana Sánchez – DJ ARQUITECTURA, Aitor Frías  şi Joaquin Perailes – AFAB ARCHITECTURE, Alvaro Carrillo)

Continuare articolului o puteți citi în revista igloo #197_august-septembrie 2020

igloo_197-shop

 

Coșul de cumpărături0
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0