Palatul viselor. Lisabona, 1756

6 februarie 2023

Palatul viselor. Lisabona, 1756

ARHITECTURĂ DE INTERIOR: Julien Labrousse, Studio Combo TEXT: Iuliana Dumitru FOTO: Julien Labrousse

Camera orizontului, camera monocromă, camera disproporționată („îmi place echilibrul proporțiilor, dar cred că și opusul trebuie încercat”), salonul polifonic („unde nimic nu e definit”), camera călătoriei din urmă („vreau să mă apropii de marele somn care ne așteaptă”), camera deschisă către cer, salonul statuii (dacă statuile ar prinde viață?), camera întoarsă, camera infinită, camera funambulescă, camera monadelor, sala zborului, camera ploii, salonul ludic, camera umbrelor.

Suntem în Lisabona anului 1756, la scurtă vreme după devastatorul cutremur. Un erudit excentric pe nume Dom Pedro de Bragança, ministru al Justiției, nepot nelegitim al Regelui Pedro II, primul Duce de Lafões, decepționat de cele lumești, se hotărăște să-și întemeieze propriul regat – în legea viselor și a fanteziei absolute. Așa începe să prindă formă Palácio do Grilo („palatul greierelui”), proiect atipic și utopic, teritoriu al unei imaginații compensatorii și excesive, loc de refugiu și de exil, loc fără granițe.

Proiectarea îi este atribuită arhitectului și inginerului Eugénio dos Santos, după planurile și dorința ducelui. Dincolo de grădini și ziduri, se derulează o suită de încăperi imersive, gândite ca stadii ale unei călătorii inițiatice în marea de cunoaștere științifică și senzorială a lumii văzute și nevăzute. O primă fază a construcției propriu-zise s-a înfăptuit (și altele au urmat), însă uriașul proiect oniric nu s-a împlinit până la capăt – Dom Pedro moare în 1761, lăsând în urmă un misterios caiet în care sunt expuse, riguros și ludic, principiile de proiectare, decorare și funcționare a camerelor, însoțite de câte o schiță și un mic poem.

250 de ani mai târziu, o echipă de arhitecți, designeri și artiști preia acest spațiu rămas intact, încremenit în timp, și redă un chip ideii inițiale a proiectului. Clădirea este un ansamblu arhitectural de factură predominant neoclasică, cu motive baroce, în formă de „L” (după titlul nobiliar Lafões). Interioarele dezvăluie o stilistică eclectică, ce amintește de cabinetele de curiozități, picturile murale sunt semnate de Cirilo Wolkmar Machado (1748-1823), considerat și primul istoric de artă al Portugaliei, iar sălile tematice ale palatului – camera științelor, camera lui Venus ori salonul chinezesc – abundă în tablouri, sculpturi și obiecte decorative din secolele XVIII-XIX.

Întreg acest univers bogat, ca și poveștile și imaginarul luxuriant ce-l învăluie l-au îndemnat pe arh. Julien Labrousse, inițiatorul și coordonatorul creativ al noului proiect de revigorare, să recupereze istoria, să pună cap la cap fragmente pierdute și astfel să transforme locul într-o experiență culturală și artistică completă, hibridă, singulară, într-o sărbătoare a simțurilor așa cum și le-ar fi imaginat, poate, și visătorul duce. Palácio do Grilo a devenit restaurant, teatru, muzeu informal, loc de plimbare și reverie, dar mai ales loc al surprizelor.

Designul interior actual a păstrat toate componentele originale ale palatului, potențându-le patina, iar vechile spații abandonate – cum ar fi grajdul – au fost restaurate și conectate cu corpul principal. Piesele de mobilier nou create și inserate în scenografie urmăresc linii sculpturale simple – în lemn de eucalipt și stejar –, tocmai pentru a lăsa fundalul dens, încărcat de legendă și ornament, să se desfășoare. Elementelor statice li se adaugă și prezențe vii, în cadrul unor performance-uri gândite să anime spațiul și să rupă percepția uniformă a timpului și a atmosferei.

PROIECT: Reamenajare Palácio do Grilo; AMPLASMENT: Lisabona, Portugalia; SUPRAFAȚĂ: 4.500 mp; ARHITECTURĂ ȘI DESIGN INTERIOR: arh. Julien Labrousse; ART DIRECTOR: Olivier Urman; CURATOR: Elsa Kikoine; FINALIZAT: 2022

Articol publicat în igloo #211 / Kéré Architecture / Decembrie 2022 – Ianuarie 2023

Tag-uri:

Palatul viselor. Lisabona, 1756

Tag-uri:

NE GĂSEȘTI ȘI AICI