Pasiuni de familie: „Doar câinele și pisica nu știau ceasornicărie în casă”

O vizită la magazinul Victoria este o plimbare în afara timpului. Aici, în fostele Galeries Lafayette de Dâmboviţa – primul magazin universal modern al ţării, ridicat în 1928 –, toate straturile istoriei locului sunt încă palpabile. Scara în spirală Art Deco, liftiera care întreabă la ce etaj vrei să ajungi și raioanele perioadei comuniste. În tot acest labirint de mărfuri și priviri, există la etajul întâi un spaţiu care are o relaţie specială cu timpul: ceasornicăria United Watches.

După-amiezile, soarele dă un farmec atemporal Magazinului Victoria, neocolind nici vitrina plină de piese, șuruburi minuscule și ceasuri, în spatele căreia i-am cunoscut pe Rodica Iancu și pe fiul acesteia, Claudiu Bălăcescu. Mama și fiul continuă povestea pasiunii unui ceasornicar pentru care nimic nu era mai frumos, mai bun sau mai util decât să readucă la viaţă ceasuri. Corneliu Bălăcescu, care la 19 ani conducea deja un centru, făcând parte din prima generaţie de ceasornicari români care au studiat meseria, și-a transformat pasiunea într-o afacere de familie, iar atelierul din Magazinul Victoria readuce timpul în ceasuri de la începutul anilor ’80.

img_7238

MAMA

Cum aţi ajuns să faceţi meseria asta?
Pentru mine nu este singura meserie care a însemnat o provocare, dar având în vedere că soţul meu a fost ceasornicar, mi s-a părut interesant ce face, așa încât într-una din zile am desfăcut un ceas din curiozitate. Îmi plăcea să îmi privesc soţul lucrând și l-aș putea compara cu o balerină care dansează graţios, sigură pe mișcările sale: asta m-a atras și la un moment dat am zis că vreau să fac ceva mai mult decât gospodărie.
A fost o provocare, mai ales că nu erau foarte multe femei în domeniu. Știu câteva care lucrau tot cu soţii lor, dar nu își asumau prea multă responsabilitate. Am învăţat principiile de funcţionare pe ceasurile de masă, pentru că așa se învaţă. Soţul mi-a fost profesor, iar pe parcurs am dat niște examene la o școală care acum nu mai există, „Artă și precizie”.

Vă mai amintiţi când aţi demontat primul ceas?
Prin ’89. Apoi a trebuit să rezolv problema unui ceas de mână. L-am făcut pe primul, am fost bucuroasă că mi-a ieșit, așa că am luat un centru singură și asta a fost marea provocare. Două săptămâni nu m-a băgat nimeni în seamă… Eram în Bulevardul Unirii, iar lângă exista un magazin de reparaţii bijuterii. La un moment dat, cineva a venit cu un client care avea nevoie să își topească aurul scoţând mecanismul din carcasa unui ceas vechi de 100 de ani. L-am învârtit pe toate părţile și până la urmă am descoperit unde și cum să acţionez pentru a-l scoate din carcasă. Cred că pentru mine a fost un fel de examen, iar din acel moment am început să lucrez.

Care este povestea atelierului din Magazinul Victoria?
Centrul a fost deschis la parter, în anii ’80, apoi s-a închis o perioadă când magazinul a fost vândut (în 2000-2002), după care l-am achiziţionat și așa a început afacerea de familie. Toţi cei patru copii au învăţat ceasornicărie, soţul meu a găsit că este firesc să îi înveţe. Doar câinele și pisica nu știau ceasornicărie în casă.

Ce o să urmeze? O să reparaţi ceasuri în continuare?
Da, dar nu numai asta. Orice practici e firesc să practici cu maximă responsabilitate. Eu sunt pasionată de orice fac – trebuie să dau tot ce am mai bun.

♦ ♦ ♦

De la Magazinul Victoria am plecat spre Ateneu, unde, pe strada Nicolae Golescu, există cel de-al doilea atelier al familiei, preluat de la un fost elev al tatălui. Aici, Claudiu Bălăcescu și ucenicul său sunt convinși că pasiunea pentru montat și demontat ceasuri, ca și meșteșugul în sine nu vor dispărea prea curând.

img_7280

FIUL

Aţi învăţat meserie de la tatăl dumneavoastră… La câţi ani?
Probabil că aveam până în 10 ani, când ne-a pus pe mine și pe fraţii mei să demontăm câte un ceas de masă. A fost ca o mică iniţiere. După care a început să îmi și placă.

Primele dăţi în atelier…
La atelier am început să merg imediat după școala generală, când veneam sâmbetele și în vacanţă.

Vă vedeţi renunţând într-o zi la meseria de ceasornicar?
Nu cred să o să renunţ.

Puteţi opri timpul?
Nu. Dar pot opri un ceas.

Material apărut în Banchiza Urbană #9 / 2018

bu_9facebook-profile-pic