Patrimoniu modern redat oraşului – Génie Civil

Conversia Institutului de Inginerie Civilă, Liège
Conversia Institutului de Inginerie Civilă, Liège

Ansamblul Val-Benoît al Universităţii din Liège a fost construit între anii 1930 și 1965 pe locul unei foste abaţii cisterciene distruse parţial în 1796 şi total de bombardamentele celui de-al Doilea Război Mondial. Fostul Institut de Inginerie Civilă (arh. Joseph Moutschen), clădire emblematică a arhitecturii moderniste din Liège, a fost renovat şi transformat într-un parc de activităţi economice.

Proiectul este o colaborare între trei echipe de proiectare belgiene: Baumans-Deffet, Alain Dirix şi bureau d’études Lemaire, a cărui temă a fost renovarea clădirii destinate inițial învăţământului superior şi conversia sa în spaţii pentru birouri, ateliere și săli de conferințe. Cu toate că nu este o clădire listată în evidenţa Comisiei Regale pentru Monumente, Situri și Excavații din Belgia, clădirea Institutului de Inginerie Civilă este un exemplu de patrimoniu modernist.

Am aflat de la autorii proiectului de renovare şi conversie că, în timpul proiectării, una dintre temele esențiale a fost încercarea de menţinere a imaginii exterioare, odată cu recalificarea energetică a clădirii, respectiv izolarea sa termică. Comisia a fost consultată, încă din fazele de studiu şi concept, pentru a valida soluţia care nu afecta aspectul estetic al fațadelor în interesul de salvgardare patrimonială.

În clădirea existentă, anvelopanta exterioară a ocolit zidăria, iar pereții de oțel și vitrajele au fost plasate între stâlpii de beton armat, constituind tot mai multe punţi termice. Prin urmare, arhitecții au propus în proiectul curent două intervenții separate: izolarea pereților opaci din interior și decalarea spre exterior a noilor fațade de sticlă, astfel încât să includă întreaga structură de beton armat în volumul încălzit.

 

„Spațiul central este traversat de două pasarele suprapuse. Cea inferioară contribuie la fluiditatea sistemelor de circulație. Pasarela superioară oferă tuturor utilizatorilor o terasă mare, care invită la relaxare și întâlniri informale” – Baumans-Deffet.

Caracteristicile structurale ale sistemului constructiv în cadre (stâlpi şi grinzi) accentuează, prin deschideri generoase şi flexibilitatea spaţiului, disponibilitatea și adaptabilitatea diferitelor utilizări în timp. Empatia spaţiului deschis este un element al identităţii clădirii moderniste şi a fost generos redat, într-o cheie de lectură contemporană, în noul partiu.

 

Respectând printr-o înţelegere profundă calitățile sale inițiale şi valoarea de patrimoniu modernist, spaţiul şi alcătuirea alvelopantei exterioare a clădirii institutului de inginerie civilă au fost complet reproiectate.

Prin aceasta dublă intervenţie arhitecturală de renovare şi conversie, se atinge un nivel de performanță „foarte scăzut de energie”, contribuind la edificarea unui oraș durabil.

„Transformarea Institutului de Inginerie Civilă atestă un exercițiu complex și delicat, esența fiind asigurarea transformării durabile a spaţiului construit în epoca modernistă” – Baumans-Deffet.

***

Proiect: Génie Civil; Tipul intervenției arhitecturale: renovare, conversia Institutului de Inginerie Civilă în parc de activităţi economice; Amplasament: Val Benoît, Liège, Belgia; Client: SPI, Agenţie de Dezvoltare a Provinciei Liège; Proiect: Asociaţie Colaborativă, Competenţe de proiectare: studiul, conceptul, realizarea şi coordonarea studiilor tehnice asociate proiectului de renovare şi conversie; Structură, Tehnici Speciale şi Certificare Energetică PEB: Bureau d’Etudes Lemaire s.a.; Arhitectură: Baumans-Deffet sprl / Alain Dirix sprl; Coordonare siguranţă sănătate: Rausch; Acustică: ATS; Arhitectura peisajului: Dupaysage; Iluminat: Jacques Fryns; Finalizat: 2016

Proiect prezentat în igloo#195_Arhitectura Regională

Revista digitală integrală poate fi răsfoită AICI.

igloo_195-shop