Pavilionul României la Expo Milano 2015

Următoarea Expoziție Universală va fi găzduită de oraşul Milano, având ca temă generală o problemă extrem de actuală a societăţii contemporane, „Hrănirea planetei, energie pentru viaţă”. Pentru realizarea pavilionului României, Ministerul Afacerilor Externe a lansat un concurs de idei, deschis tuturor propunerilor şi soluţiilor integrate, atât prin intermediul ideii arhitecturale, cât şi al temei de expunere, bazate pe originalitate, creativitate şi sustenabilitate. Despre proiectul câştigător, „În armonie cu natura” (Living with Nature), realizat în asociere de Artline şi Adest Architecture, am avut plăcerea să stăm de vorbă pe larg cu arh. Radu Teacă şi arh. Radu-Petre Năstase, reprezentanţii celor două birouri de arhitectură.

Interviu de: Reka Țugui

În urma expoziţiei de la Shanghai din 2010, când organizarea concursului pentru desemnarea proiectului pentru pavilionul României a suscitat o serie de controverse, printre care cea mai importantă a fost lipsa consultării organizaţiilor profesionale ale arhitecţilor, în ce măsură se poate vorbi despre o evoluţie a dialogului dintre instituţiile statului şi breaslă?

 

Credem că pentru Expoziţia de la Milano 2015, faţă de Shanghai 2010, a fost un pas înainte în ceea ce priveşte transparenţa şi dialogul cu Ordinul Arhitecţilor din Româ­nia, în cazul de faţă reprezentant al breslei noastre. În primul rând organizarea unei competiţii de idei reprezintă un lucru insolit faţă de Shanghai şi nu numai, iar participarea unor membri OAR în juriul concursului garantează un salt calitativ în ceea ce priveşte o mai corectă evaluare a proiecte­lor. De altfel, efectul acestor aspecte s-a concretizat în numărul şi calitatea proiectelor, fapt mai greu decelabil în istoria unor concursuri similare.

Tematica generală a Expo Milano face referiri directe la agricultură, un sector cu o lungă tradiţie în România şi cu un potenţial extraordinar pentru dezvoltarea ei în viitor. Cum se reflectă această relaţie dintre tradiţie şi modernitate în proiectul dumneavoastră?

Este foarte important de menţionat că tema Expoziţiei nu se referă numai la ceea ce pri­veşte hrana Planetei ci şi la energiile rege­nerabile sau „verzi”. Ideea care a stat la baza proiectului nostru a fost aceea a unei intimi­tăţi, a armoniei dintre tradiţie şi modernita­te. O influenţă puternică a avut şi poziţia Prin­ţului Charles faţă de viaţa, tradiţiile şi bi­odiversitatea din Transilvania. De asemenea, după discuţiile avute şi cu mari cultivatori bio din zona Deltei Dunarii, zonă foarte căutată întrucât terenul este tânăr şi nepo­lu­at am ajuns la concluzia că această simbi­o­ză de care aminteam mai sus este drumul pe care trebuie să meargă agricultura ro­mâ­nească. Tot de la agricultori am aflat că sunt mulţi ţărani care fac agricultură bio, dar îşi vând produsele ca pe unele obişnuite. Apo­logia Prinţului Charles pentru puritatea vie­ţii din zonele vizitate din România, dar şi a­ceste informaţii venite din partea unor profesionişti ne-a călăuzit spre ideea generato­rare a acestui demers, aceea a livezii ţăra­nului capabilă de a produce produse bio de înaltă calitate, din ce în ce mai căutată pe piaţa europeană. Avem poate posibilitatea de a transforma înapoierea tehnologică, economică şi administrativă într-un avantaj în care intervenţia umană în natură să fie cât mai discretă, dar în acelaşi timp să poarte marca unor tehnologii contemporane noninvazive.

Noi ne-am dorit ca Pavilionul Româ­niei să întruchipeze sinteza dintre natural, tradiţional şi un mod de viaţă contemporan cu tehnologia aferentă. De fapt, el este compus din două straturi: primul, parterul, care este un nivel de informare unde toţi pereţii interiori (exceptându-i pe cei exteriori, struc­turali, din lamele de lemn stratificat) sunt de fapt pereţi media, unii dintre ei fiind chiar pliabili pentru o flexibilitate totală a spaţiului. Parterul este împărţit în patru zo­ne tematice, iar în miez se află sala multifunc­ţională ce poate fi închisă sau deschisă total. Apelând la căşti de ultimă generaţie şi la tehnologia bluetooth, vizitatorul va avea traducerea din cască în acord cu zona tema­ti­că în care se află. Astfel, toate informaţiile în ceea ce priveşte aspectele esenţiale din Ro­mânia; tradiţie, biodiversitare, cercetare, economie etc. vor putea fi prezentate prin acest sistem dinamic şi vresatil cons­tituit din sistemul de pereţi media având la bază tehnologia LED. Pentru a facilita comunicarea prin intermediul acestor display-uri, plafonul şi pardoseala vor fi albe astfel încât imaginile să nu fie concurate în percepţie de alte elemente. Intrarea, cu pe­re­tele lateral alungit sub forma unui nai, re­alizat tot din lamele de lemn stratificat este prevăzută cu senzori care, la trecerea vizitatorilor, vor declanşa câteva note, generând o temă muzicală izvorâtă din tradiţia noastră.

Este foarte important de menţionat că referitor la aspectul energiilor regenerabile, zona din dreptul planşeului şi a pămâtului va fi placată cu celule fotovoltaice care vor aco­peri o parte din consumul Pavilionului. De asemenea, vom încerca, în limitele bugetului, ca şi geamurile de la parter să aibă inserate celule fotovoltaice ce vor contribui şi ele la diminu­area consumului de energie electrică.

Pentru apa caldă menajeră, în partea opusă intrării sunt prevăzute două panouri solare ce sunt amplasate peste zona instalaţiei de tratare a apei care anturează construcţia.

Al doilea strat este destinat restaurantului şi grădinii unde vor creşte legume din soiuri româneşti. Restaurantul este întrupat sub forma unei locuinţe tradiţionale interpretată într-o cheie contemporană. Pentru o vizibilitate mai mare către grădina ce o înconjoară, casa are pereţii din bârne ce se îmbină în mod tradiţional la colţuri, bârne care însă alternează cu fâşii din geam de aceeaşi înălţime. Construcţia acoperită cu stuf, prin streşinile generoase, invocă prispa, ca element important al tradiţiei româneşti, ca fac­tor mediator între exterior şi interior. În centrul restaurantului se află zona de pre­zen­tare şi vânzare ce are deasupra un element compus din patru feţe media, unde sunt prezentate produsele culinare din di­ver­sele colţuri ale ţării, dar şi filme şi imagini ce conturează profilul României.

Acoperişul din stuf şi grădina sunt elemente ce respectă spiritul expoziţiei, organizatorii cerând prin regulament ca peste 50% din acoperire să fie de natură vegetală. Nu credem că este lipsit de interes faptul că gră­di­na va fi irigată printr-un sistem de picură­toare care va fi alimentat dintr-un rezervor amplasat în pământ ce va acumula apa din ploi. De asemenea va fi folosită şi apa prove­nită din condensul instalaţiei de climatizare. Şi dacă tot vorbim de această instalaţie, ea va fi ascunsă la parter în plafon, iar la etaj aparatele vor fi amplasate sub restaurant pe înălţimea de 50 de centimetri a pământului din grădină, astfel că instalaţia respectivă nu va avea nicio ingerinţă asupra designului interior. Restaurantul va fi şi el contrastant, astfel că pe lângă bârnele, pardoseala din lemn şi stuful de pe acoperiş vor coexista display-uri LCD, placaje din sticlă, cabluri din inox etc., toate acestea fiind în slujba ideii noastre de a evidenţia armonia dintre natură, tradiţie pe deoparte şi tehnologie pe de alta. Aceste contraste natural-tehnologic, tradiţional-contemporan credem că se pot decela şi între cele două niveluri, parterul neutru, înzestrat cu multă tehnologie, şi restaurantul, casa tradi­ţională, interpretat într-o manieră contemporană şi grădina care o înconjoară. De fapt, Pavilionul însuşi încearcă să găsească răspuns la pro­blema coexistenţei dintre tradiţie şi modernitate şi, de ce nu, între urbanitate şi natură.

Una dintre cerinţele competiţiei a fost aceea de organiza spaţiul de aşa manieră încât să ofere vizitatorilor, în cadrul unei vizite de scurtă durată, informaţii relevante despre România. Mai mult, conform estimărilor, pavilionul va fi vizitat de aproximativ 1 000 de persoane/oră, ceea ce implică un parcurs expoziţional cât mai eficient. Cum răspunde proiectul propus acestor nevoi?

Credem că sistemul de pereţi media va fi o soluţie destul de directă şi fară echivoc de informare, având în vedere versatilitatea, di­namica, dar şi dimensiunile panourilor me­dia. Problema va fi în alegerea materialelor care vor fi prezentate. Tehnic, la dispoziţie ne vor sta imagini, filme (care vor rula unul sau mai multe pe acelaşi perete) şi sunete. Căştile conectate prin bluetooth la imaginile din zona unde se afla vizitatorul vor facilita receptarea cât mai fidelă a informaţiilor. De asemenea, accesul facil la etaj pe două scări exterioare, dar şi cu ajutorul unui ascensor vor contribui la parcurgerea Pa­vilionului. Me­niul din restaurant, constituit din mâncă­ruri tradiţionale din diverse zone ale Ro­mâniei cu legume culese din grădină va fi şi el prezentat atât concret, în vitrine, cât şi pe display-urile LCD suspendate de aco­periş. Tot pentru fluenţă, circulaţia în Pavi­lion va fi ghidată şi de scenografia dată de liniile cu LED (strip-uri) amplasate pe fie­ca­re lamelă din lemn stratificat de pe conturul parterului, care prin mişcare vor indica sensul de vizitare, însă şi poziţia scărilor de la etaj.

Competiţia a vizat atât proiectul de arhitectură al pavilionul, cât şi elaborarea temei de expunere. În ce măsură reuşesc cele două aspecte să dialogheze pentru a oferi vizitatorului o experienţă unitară şi memorabilă?

Credem că faptul că ne-am prezentat împreună cu o echipă de concepţie, publicitate şi organizare de evenimente constituie un avantaj. Lucrul în echipă şi faptul că noi, ca arhitecţi, suntem liderii acestei grupări ne conferă avantajul de a fi mereu informaţi despre tema şi forma evenimentelor, astfel încât putem face acordul fin al acestora cu forma şi spiritul Pavilionului.

Conform regulamentului, proiectul câştigă­tor urmează să fie dezvoltat în urma consultărilor cu organizatorii expoziţiei. În ce stadiu se află în prezent proiectul şi ce modificări semnificative a suferit?

În primul rând, marele nostru regret este că, după îndelungi discuţii cu organizatorii, aceştia ne-au redus drastic oglinda de apă, mai ales din faţa Pavilionului. Pentru noi, în economia proiectului, apa are mai multe conotaţii; în primul rând ne duce cu gândul la privilegiul de a avea Delta Dunării, element important pentru profilul natural al Româ­niei, iar apoi apa, de ce nu, este şi un simbol purificator, purificare de care are atâta nevoie societatea românească de as­tăzi. Bineînţeles că a trebuit să facem mai multe modificări începând cu treptele, toale­tele, vestiarele etc. din necesitatea de a ne sincroniza cu legile şi normele italiene de construcţie. Acum am trecut de faza proiectului preliminar şi ne aflăm într-o fază similară unui proiect de autorizaţie de con­struc­ţie urmând a fi elaborat caietul de sarcini.