Pe malul celălalt, dar tot aici: Dobrogea exotică în 7 puncte

Facem ce facem și tot la Dobrogea ajungem (mai vechii prieteni și cititori igloo+Banchiză știu că iubim geamiile, olanele, ruinele, saramura, oamenii voioși, liniștea apelor pe înserat). Dobrogea, mic paradis de după colț. Încă îndeajuns de neștiut și neumblat (ce bine!). Nu trebuie decât să lupți un pic cu inerția turistică și să te abați spre nord de la drumul îndelung bătut al mării – nu că marea n-ar fi frumoasă așa cum e ea… –, acolo unde se întinde pur și simplu o altă geografie, o altă respirație și, probabil, un alt raport cu lumea.

Capul Doloșman & Cetatea Argamum
Mergem întins până la Jurilovca, sat arătos și înstărit, cu ferestre azurii la casele văruite, sat liniștit, dar nu neanimat, căci încă n-am ajuns la capăt de lume – mai e puțin. Câțiva kilometri către est (pe care-i poți parcurge și cu bicicleta) și începe nesfârșirea. Ești numai tu și vântul (și păsări rare, insecte, dihori, șerpi de apă, cai…).

img_1609-copy

Suntem în rezervația naturală Capul Doloșman, cea mai înaltă faleză calcaroasă de la noi, stâncoasă și abruptă, spectaculoasă și solitară, privind spre Lacul Razim (în Antichitate, un golf deschis la Marea Neagră). Bucata asta de pământ cuprinde și ruinele Cetății antice Argamum, datând din sec. VI î.Hr. (Sigur, ai putea fi dezamăgit de „sărăcia” și austeritatea așa-numitelor cetăți dobrogene, care, în absența unui interes special sau a cunoștințelor de istorie ori arheologie, se lasă cu greu intuite, imaginate, înțelese. Însă tocmai prezența lor discretă, onestă, pe pragul nevăzutului și aproape al dispariției – căci cum să-ți mai închipui că aici erau străzi, basilici, poarta orașului, negoț, forfotă, popas pentru călători? – mi se pare cu adevărat emoționantă. Mai degrabă monumentele și istoriile reconstituite prin restaurare excesivă, transformate în circ turistic, sunt cele producătoare de deziluzie și dezvrăjire: vezi, de pildă, Cetatea Neamțului sau „bojdeuca” lui Ion Creangă, devenite muzee de plastic, butaforii grotești pentru o memorie culturală oricum tot mai distorsionată.)

img_1831-copy

Dar să revenim la sălbăticia noastră și la liniștea cea asurzitoare, care-ți umple urechile de singurătate și un soi de spaimă. Atât de înfipți suntem în viața orașului, încât rumoarea naturii ne apare străină – briza, foșnetul, trosnetul. Imensitatea spațiului – pământ, cer și apă – pare să te înghită, dar e plăcut, aici se poate totuși respira, iar gândurile sunt mai limpezi!

Din micul port din Jurilovca poți lua vaporașul „oficial” sau barca sătenilor până la Gura Portiței; asta dacă vrei și mare, și scoici, și baltă, și deltă, și valuri, și stufăriș, și sălbăticie, dar și ceva confort și infrastructură.

img_1688-copy

Enisala
Urcăm pe drumul spre Tulcea cu popas la Enisala, cetate medievală, de data asta, cocoțată-n vârf de deal (calcaros și el). Încă o dată, priveliștea e strivitor de frumoasă în întinderea sa uriașă. Te vezi nevoit să-ți recalculezi raporturile (geometrice) cu lumea. Nu-i de mirare că Radu Jude a filmat aici Aferim!, prin pustele astea aspre și seducătoare, când stâncoase, când mlăștinoase, unde omul pare să fi fost într-adevăr „sub cârma vremii”. (Dar ce știu eu? Spun clișee, improvizez stângaci pe marginea unei experiențe ce trebuie pur și simplu trăită.)

ok_img_1868-copy

dichis’n’Blues
Ultima oprire schimbă tonul și ne readuce printre oameni. La Tulcea, „anul douăzeci optsprezece, ultima seară de august și primul asfințit de septembrie”, se întâmplă a patra ediție a festivalului internațional dichis’n’Blues, în jurul căruia s-a creat treptat o comunitate vie, devotată și cunoscătoare. Oamenii mari dansează, se strâng în brațe și sunt fericiți, copiii zburdă și ei. Anul ăsta vin Nine Below Zero Big Band, Phil Gates, Roberto Morbioli și alții. Workshop-uri și jam sessions nocturne pe faleza Dunării, plus o bursă cu dichis acordată unui copil talentat din împrejurimi, totul cu simplitate și generozitate, mână de la mână.

Pentru delicii culinare pe alese, la un pas te așteaptă La Liman, fostă locantă de autogară, reamenajată și redimensionată în 2017 de echipa igloo architecture, în spiritul cel mai vital și mai primitor al esteticii (dar și al gastronomiei!) dobrogene.

Crama Rasova
Iar ca să-ți poarte noroc pe drumul de întoarcere, oprește o clipă la Cernavodă, la Crama Rasova, ce-și deschide larg perspectiva către podul Anghel Saligny. Proiectul arhitectural – alăturare de limbaj contemporan cu respect pentru tradiția și peisajul locului – este semnat tot de igloo architecture, mari pasionați de vinuri și povești.
Păstrează-ți o sticlă pentru acasă și visează deja la reîntoarcere. Vacanța nu se încheie când vrea ea, iar Dobrogea rămâne același ținut magic și neîmblânzit, în așteptarea unor noi exploratori.

Articol apărut în Banchiza Urbană 10
bu10_shop