fbpx

Pe vremea când „la Roumanie” era „la Romanie”*…

Text: Daniel Nicolescu

… pe când işlicele şi giubelele încă dădeau cu sîc (din Isarlîk) nou-apărutelor ţilindre şi redingote, când praful şi noroaiele, iar nu clădirile şi străzile pavate, erau încă marca distinctivă a urbanismului românesc, pe vremea când Bucureştiul era departe de a fi un Mic Paris, ci doar o uriaşă, sumbru-melancolică mahala, Carol Popp de Szathmári (1812-1887), artist în toată puterea cuvântului, deconcertant de liber, inovator şi încărcat de har, îşi aşeza uneltele fotografice în mijlocul foşgăielii balcanice, realizând cele mai intens evocatoare portrete ale realităţilor româneşti ale vremii. Şi, cu precădere, ale Bucureştilor, aspect admirabil pus în pagină, în recent publicatul album pe care vi-l prezentăm**.

Pe vremea când „la Roumanie” era „la Romanie”*...

Cu ani în urmă, apărea – întâi la editura Fundaţiei Pro (2006), şi apoi la Editura Cadmos (2007) – prima incursiune în vârsta de pionierat a fotografiei de pe aceste meleaguri: seria de trei albume „Bucureştii în vremea lui Carol I”. Un proiect ambiţios, dus la împlinire de Ion Bulei, Nicolae Şt. Noica şi Stelian Ţurlea. Maestrul de ceremonii de atunci era însă Emanuel Bădescu, cel care alesese şi prezentase imaginile, care scurmase în adâncul arhivelor şi ticluise explicaţii în egală măsură pline de parfum şi de exactitate istoriografică, la întreg uriaşul set de reproduceri. Artiştii fotografi ai Bucureştilor erau Friedrich Binder, Ludwig Angerer, Robert Heinrich, Wilhelmine Dorner, Wilhelm Weinger, Hermann Leon, Moritz Benedict Baer, Franz Duschek, Franz Mandy, Leon Wandelman, Alexandru Antoniu.

Pe vremea când „la Roumanie” era „la Romanie”*...

Acelaşi Emanuel Bădescu revine acum (alături de Radu Oltean) şi îşi focalizează atenţia, priceperea documentaristică şi talentul narativ asupra unui singur, mare, fotograf dintre aceştia: Szathmári, probabil cel mai profesionist şi mai devotat artei sale dintre colegii de breaslă. În plus, un destoinic mânuitor al penelului, pictor şi acuarelist expresiv, reporter-fotograf de război (cel dintâi în domeniu), multi-premiat naţional şi internaţional, onorat de înalte case princiare, copleşit de bunăvoinţa monarhilor şi protipendadei vremii. Rezultatul este un album elegant care, fără să nutrească ambiţiile de exhaustivitate ale seriei înainte pomenite, are meritul că monografiază inteligibil, accesibil şi uneori chiar cu şarm un autor şi un oraş. Şi că, pe de altă parte, aduce nişte imagini – în bună parte ştiute – la cote înalte de claritate grafică. Prelucrarea profesionistă a originalelor, rezoluţia adecvată la dimensiunile ample, dar şi layoutul bine gândit duc opera de restituire începută de E. Bădescu la un nou palier de măiestrie editorială, între coperţile (de un şic retro delicios) unui album-cadou, unei cărţi nu doar pentru bibliofili, ci şi pentru nostalgicii lucrului temeinic făcut.

Pe vremea când „la Roumanie” era „la Romanie”*...

În afara imaginilor, contează, cum am sugerat, şi poveştile însoţitoare, fie în ordinea ineditului istoriei, fie al felului în care este adusă aceasta spre noi. Iată una dintre ele, ultima, care evocă momentul ieşirii din scenă a fotografului: „În 1881, Szathmári a fost onorat de însuşi Carol I cu sarcina fotografierii ceremoniei şi sărbătorilor Încoronării. Pentru siguranţă, a luat pe lângă sine şi pe rudele sale, fotografii Franz Duschek şi Andreas Reiser, stâlpi ai comunităţii catolice şi ai Societăţii Liedertafel. Fie din cauza miopiei de care suferea de un sfert de veac, fie din cauza vremii nefavorabile, ploaie şi cer înnorat, aceste documente iconografice au fost un eşec care l-a supărat teribil pe Rege. Pentru a mai repara situaţia, şi-a propus să transpună «artistic» câteva fotografii sub formă de cromolitografii, rezultând albumul «Carelor Simbolice». Alt eşec, mai pronunţat şi mai dureros, pentru care nu mai avea scuze. (…) Orgoliul i-a poruncit să se oprească. Nu va mai executa nicio fotografie. Doar câţiva ani au fost necesari uitării ca să-l şteargă din memoria contemporanilor.”

Pe vremea când „la Roumanie” era „la Romanie”*...

*) Apud Souvenir de la Romanie dedié a son Altesse Serenissime, Hélene (album fotografic dedicat Elenei Cuza de către Charles Pap de Szathmári)

**) Carol Popp de Szathmári, fotograful Bucureştilor, Editura Art-Historia, Bucureşti 2012

Coșul de cumpărături0
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0