Lucrați preponderent cu spații publice, deci aveți o conexiune directă cu felul în care spațiile verzi, piațetele funcționează în cadrul orașului. Au bucureștenii spații publice conforme? Dacă da, care?
Cred că principalele probleme în orașe precum Bucureștiul provin din planificarea deficitară, birocrație și un mod vechi de abordare a construcției de orașe. Există mai multe proiecte, strategii și inițiative bune, în special din partea tinerilor planificatori și arhitecți, dar și a dezvoltatorilor privați, în tot orașul, însă majoritatea rămân pe hârtie, deoarece este extrem de dificil să le împingi mai departe odată ce trebuie să interacționeze cu administrațiile locale.
În ceea ce privește spațiile publice verzi și, de asemenea, domeniul public în general, Bucureștiul are un potențial uimitor: parcuri mari în apropierea zonei centrale, bulevarde largi care le conectează, o scară relativ redusă (cu excepția, poate, a noilor cartiere dense care se dezvoltă spre periferia orașului) care ar putea facilita mersul pe jos și cu bicicleta, precum și un sistem de transport public decent. Oamenii sunt dornici să folosească domeniul public, ori de câte ori acesta este pus la dispoziție închizând străzile pentru trafic în centru, dar și în diferite cartiere, și există o creștere interesantă a serviciilor de bună calitate oferite, ceea ce face ca peisajul orașului să fie mai atractiv.
Nu e necesar ca un oraș să fie extrem de dens plantat pentru ca oamenii să se bucure de spațiile publice; cred că este vorba mai degrabă de combinarea unei bune accesibilității, a conectivității între diferite destinații care susțin funcționalitatea zonei, a accesului la natură și un microclimat favorabil, și nu în ultimul rând înțelegerea și integrarea unui context local.
Dintre proiectele noastre, Sector 0 – ansamblul clădirilor de birouri Tandem și Millo devine un exemplu pozitiv pentru cum oamenii se bucură să fie afară și să folosească spațiul public.
În acest caz, am lucrat alături de ADNBA din fazele incipiente până la finalizarea execuției noului spațiu public creat în fața clădirii Tandem, a legăturii dintre străzile Millo și Câmpineanu și a zonei de acces dinspre Câmpineanu, precum și a tuturor teraselor care acționează ca o continuare a infrastructurii verzi.
Amenajarea spațiului public susținută de parterul cu funcțiuni comerciale ține cont de nevoia de a realiza conexiunile potrivite, de a introduce locuri de odihnă și locuri de întâlnire. Insulele verzi au fost înălțate pentru a avea cantitatea potrivită de sol pentru copaci suficient de maturi, iar speciile au fost combinate pentru a crea un efect sezonier care poate evolua în timp, oferind suficientă umbră, culoare și volum.
Cum proiectați un spațiu public? Care sunt principalele caracteristici pe care le implementați?
Nu există o rețetă, fiecare spațiu are mai degrabă condițiile sale locale, restricții, climă diferită și așa mai departe. Dar sunt câteva principii după care ne putem ghida și care sunt inerente modului în care oamenii se mișcă și se comportă în spațiu, modului în care socializează, se orientează, înțeleg distanțele, spațiile de care avem nevoie pentru a merge pe jos sau cu bicicleta, distanțele pe care suntem capabili să le parcurgem confortabil, modul în care vederea noastră limitează felul în care percepem spațiul. Parte din ele sunt ușor de înțeles și măsurat și le aplicăm încă de când făceam parte din Space Syntax Laboratory la Bartlett. Toate aceste date sunt deschise și accesibile.
În afară de măsurile obiective de funcționalitate, există necesități de mediu, cum ar fi gestionarea apei, controlul însoririi și temperatura, pe care strategia de înverzire și plantare le poate rezolva. Adițional, particularitățile unui sit, evoluția sa, mediul construit înconjurător trebuie să se reflecte invariabil în proiect.
Pentru a găsi niște exemple bune probabil că nu este nevoie să vă deplasați mult mai departe de așezările dezvoltate în mod tradițional/spontan, la scară mai mică sau mai mare, pentru a vedea, a citi și a înțelege cum se modelează un spațiu public bun.
