Perfecțiune monocromă

6 martie 2023

Perfecțiune monocromă

AMENAJARE DE INTERIOR: Francesco Meneghello TEXT: Iuliana Dumitru FOTO: courtesy of Francesco Meneghello

Explorând forme ale unei expresivități poetice și scenografice în imaginarea spațiilor interioare, l-am descoperit pe tânărul designer Francesco Meneghello, a cărui viziune creativă se traduce întotdeauna printr-o punere în scenă. Realitatea e astfel transfigurată prin filtrul neașteptatului, al seducției, dar și al unei rigori monolitice. Să pătrundem deci în universul unui loft londonez, materializare a unei proiecții ideale.

În amenajarea acestui loft designerul Francesco Meneghello s-a lăsat inspirat de sugestia unei anume arheologii industriale pe care o păstrează clădirea, urmărind și potențând aspectul pe alocuri crud și brutal al spațiului, precum și jocul dramatic dintre lumini și umbre, profilate pe betonul texturat, aspru al pereților și plafonului. Suprafața generoasă – peste 500 de metri pătrați –, distanțele supradimensionate au deschis noi raporturi spațiale între zone și obiecte, permițând totodată o rară libertate și rarefiere narativă. În cazul acesta autorul a ales un scenariu vizual ce privilegiază mai degrabă staticul, încremenirea într-o stranie perfecțiune, ca într-un tablou, ca într-un ansamblu sculptural intangibil.

Cum decorativul este aproape inexistent, fiecare element inserat în spațiu se definește ca parte dintr-o viziune de tip palimpsest, în care obiectele și relația dintre ele trimit la alte surse, citează, reinterpretează. Zona de zi se constituie în regim open space, iluminată de ferestrele largi și configurată de-a lungul unui ax central imaginar ce ordonează spațiul și creează continuitate în dispunerea mobilierului. O canapea modulară masivă, din piele neagră, în stilul anilor ’70, pare că îmbrățișează cu liniile ei curbate zona de relaxare. Uriașa masă de marmură e o prezență de factură raționalistă, riguros proporționată în context, în contrast și dialog cu nota suprarealistă a corpului de iluminat ce se desprinde din perete.

O prezență esențială și esențializată, la granița invizibilului, bucătăria e un veritabil exercițiu de abstractizare geometrică – niciun element funcțional nu e la vedere, forțând astfel percepția vidului, a absenței. Prezența bătrânului măslin în plin decor mineral-auster îi accentuează cu atât mai mult aura sacră, iar locul de relaxare și contemplare din jurul său devine și el un teritoriu al ritualului, fie el cotidian. Alături, „anti-oglinda” de pe perete invită, în logica distorsiunii, la reflecție.

Scara compusă din plăci de beton juxtapuse – o referință la showroomul Olivetti din Veneția și la designul vizionar al lui Carlo Scarpa – duce la mezanin, unde din nou domesticul, intimul stau sub semnul experimentului, într-o atmosferă de absolută contemplație ce recreează „răceala” unei experiențe muzeale. Două fotolii și o pictură, nimic altceva – restul experienței rămâne, într-adevăr, în ochii și în mintea privitorului.

Dormitorul principal urmărește aceeași estetică ascetică, dar nu mai puțin senzuală în același timp – e un adăpost și un alcov, în care patul, inspirat de minimalismul japonez, e de fapt unica piesă de mobilier a încăperii. Deasupra, neîntâmplător, o lucrare a artistului italian Alberto Burri, recunoscut pentru materialitatea densă, carnală și totuși abstractizată a picturii sale. Spațiul dedicat dressingului nu se închide în el însuși, nu ascunde, ci expune fiecare obiect ca într-o galerie de artă, alăturând elemente de limbaj retro și structuri futuriste.

PROIECT: Industrial Loft; AMPLASAMENT: Londra; SUPRAFAȚA: 500 mp; AMENAJARE DE INTERIOR: Francesco Meneghello; FINALIZAT: 2022

Articol publicat în igloo #211 / Kéré Architecture / Decembrie 2022 – Ianuarie 2023

Tag-uri:

Perfecțiune monocromă

Tag-uri:

NE GĂSEȘTI ȘI AICI