fbpx


White November igloo

Piața Stjepan Radic

Primul proiect public realizat al municipa­li­tă­ţii din micul port croat Crikvenica este punerea în valoare a pieţei principale, situate pe malul Mării Adriatice. Mărginită de clădirile vechiului oraş, cu regim de înălţime scăzut, piaţa Stjepan Radic este punctul terminus al vechii promenade de la malul mării şi se deschide spre mare şi spre portul de iahturi amenajat în apropiere.

n Text: Catrinel Negru n Foto: Ivan Dorotić

Proiectul a urmărit continuarea parcursului pietonal existent spre zona de sud-est a oraşului şi integrarea acesteia din urmă în circuitul urban. Banda pietonală bogat plantată cu arbori înalţi a fost deviată pe conturul pieţei pe partea opusă mării şi apoi conti­nuată cu acelaşi gabarit. Astfel sunt conectate şi promenadele pietonale şi cicliste ale celor două oraşe învecinate, Dramalj şi Selce, într-un traseu plăcut de-a lungul falezei. Porţiunea de pietonal deviată pe perimetrul pieţei, umbrită de copaci şi mobilată cu mici pavilioane deschise de diverse forme cu structură din metal şi lemn, bifurcată asemenea ramurilor, este ridicată la o cotă superioară, devenind o estradă de unde se poate admira peisajul mării. Între celelalte două planuri, trecerea se face prin gradene şi rampe din beton aparent, potrivite atât circulaţiei pietonale şi cicliste, cât şi odihnei. În acest scop, unele dintre treptele de beton sunt proiectate în consolă, devenind banchete şi în acelaşi timp corpuri de iluminat indirect, cu surse LED la partea inferioară. Aceeaşi rezolvare este adoptată şi în cazul unora dintre copacii existenţi, ale căror borduri din beton sunt ridicate la o cotă care invită la şederea plăcută în umbra frunzişului. Centrul pieţei rămâne nemobilat, lăsând loc evenimentelor de viaţă urbană spontane sau organizate. În timp ce perimetrul umbros şi plantat al pieţei este destinat zilelor de vară, centrul plan şi însorit este rezervat lunilor de iarnă şi spectacolelor de la lăsarea serii. De partea opusă a benzii plantate, spre inima oraşului, este amenajată o altă piaţetă de dimensiuni mai mici, cu aceleaşi gradene, însă umbrită pe perioada zilei de clădirile învecinate. Un element particular al amenajării este rezolvarea carosabilului care, înainte, separa fizic piaţa de malul mării. Fără a fi întrerupt, acesta este pavat cu piatră cubică pentru reducerea vitezei şi, în contrast cu planeitatea pieţei, are un traseu uşor ondulat pe verticală, într-o mişcare similară valurilor, care în acelaşi timp surprinde plăcut şi obligă la parcurgerea cu viteză mică. Pentru a nu îngrădi perspectiva spre mare, nu există elemente verticale de separare de tipul bolarzilor, rolul lor fiind preluat de diferenţa de nivel dintre valurile pavajului carosabil şi orizontalitatea celui pietonal. În triunghiurile rezultate sunt încastrate corpuri de iluminat liniare, care delimitează cu discreţie zona auto. În timpul zilei, rolul de semnalizare al lumi­nilor este preluat de umbrele triunghiu­rilor care desenează o linie abia perceptibilă între carosabil şi pietonal. Pavajul pietonal şi cel auto diferă numai prin textură, în timp ce culorile pardoselilor sunt aceleaşi, indiferent de tipul suprafeţei; peste tot se regăseşte griul cald al nisipului. La limita dintre cele două se găseşte o bandă de aceeaşi culoare cu textura specială de atenţionare pentru nevăzători. Toate elementele de mobilier urban se integrează cu discreţie în amenajare şi nu condiţionează evoluţia viitoare a spaţiului public mereu în transformare, ca orice organism viu.

Coșul de cumpărături
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0