Portret / Atelier. Ioana şi Dumitru Mischiu

Expoziţie deschisă între 20 martie – 8 mai 2014, Sala Foaier Muzeul Naţional al Ţăranului Român

Curator: Lila Passima

Program de vizitare: 10.00 – 18.00, de marţi până duminică

Vernisaj: 20 martie, ora 17.30, Sala Foaier

12 aprilie 2014, ora 17.00

Lansare caiet Portret / Atelier. Invitată: Ioana Mischiu

Improvizaţie sonoră: invitat Călin Torsan – instrumente de suflat, Juan Carlos Negretti – instrumente de percuţie

Eu mă suiam dă copil pă roată, mereu, cum ar fi ca la patru-cinci ani, nu puteam s-ajung la ea. Învârteam roata-ntâi, şi pă ormă puneam mâinile-acolo, pă pămînt, să fac. Când să fac şi io mai bine, atunci începea roata să mai stea. Iar mă dam jos, iar învârteam. Când eşti mic nu poţi s-ajungi acolo, la roată. Io de mică am umblat cu pământ, că dacă am fost cu pământu’ în casă şi tăticu’ a lucrat şi el, noi eram mereu pă roată, ziceam că să facem şi noi oală, o cană, ce-o ieşi, acolo. Mie chiar mi-e drag, că dacă nu lucrez o zî, io sunt bolnavă. Nu ştiu, mi-a intrat în sânge meseria asta. Bine c-aţi venit acuma, că dacă veneaţi în vară poate mai rău îmi tremura mâna. Din ce trece timpu’, din ce îmi tremură mâna, nu ştiu ce naiba.”

Ioana Mischiu, Horezu, sat Olari

Muzeul Naţional al Ţăranului Român realizează a IV-a expoziţie din seria Portret / Atelier dedicată meşterilor bătrâni şi centrelor de meşteşuguri care mai sunt încă active sau sunt ameninţate de dispariţie. Exerciţiile noastre vizuale urmăresc să reconstruiască şi să recupereze, sub semnul urgenţei, poveştile şi reperele pe care ni le oferă încă meşteşugurile tradiţionale, fără a cădea în scenografierea şi calchierea tradiţiei. Construită pe structura unui eseu vizual, expoziţia Portret / Atelier. Ioana şi Dumitru Mischiu dezvăluie, ca şi în exerciţiile trecute, o anume stratigrafie care concentrează o serie de priviri compuse pentru a oferi vizitatorilor mai multe niveluri de lectură ale temei: arhivarea tradiţiei prezentă în relaţia colecţiei de muzeu cu obiectul patrimonializat, istoria meşteşugului, mitologiile personale care dau autenticitate şi individualitate profilului de meşter, observarea unei tipologii specifice ceramicii de Horezu, schiţarea contextului actual al acestui vechi centru de ceramică românesc, ritmate din unghiurile de vedere ale documentării vizuale şi etnografice.

Povestea Ioanei şi a lui Dumitru Mischiu, amândoi deveniţi meşteri din familii de olari, începe prin anii ‘60 şi traversează perioada comunistă în toată evoluţia ei, până astăzi. Întrebaţi dacă păstrează stilul ceramicii de Horezu sau prin ce se diferenţiază de ceilalţi olari, răspund invariabil ca mulţi meşteri din sat: facem la fel cum au apucat moşii noştri, chiar dacă mai venim şi noi, pe ici pe colo, cu semne de-astea, de-ale noastre. Documentarea noastră îşi propune să contureze vizual un instrumentar simbolic clasicizat, alternându-i, într-un dialog viu, forme ale unui artizanat început în perioada comunistă şi revitalizat de turismul cultural post-decembrist.