Poveste despre o mansardă

Dacă s-ar face o istorie a spaţiilor care excită cel mai mult imaginaţia, cu siguranţă că mansardei i-ar fi rezervat un capitol special. Există o întreagă poetică a acestui tip de spaţialitate, prin care ea este asociată, în primul rând, unui stil de locuire boemă. Dincolo de această componentă mai degrabă simbolică, există componenta tehnică, aceea a mansardei ca spaţiu care trebuie organizat şi amenajat.

Text: Andra Matzal
Foto: Şerban Bonciocat

În cazul de faţă, avem de-a face cu o mansardă al cărei proiect de reamenajare a fost realizat chiar de către cea care locuieşte acolo şi care nu are formaţie de arhitect. Este proiectul cuiva care vrea să-şi amenajeze spaţiul de locuit după propriile nevoi şi preferinţe, fără vreun intermediar şi care vrea să aplice propria reprezentare despre confort.

Este un loft generos, a cărui gestionare reuşeşte să pună în evidenţă toate avantajele geometrice: plafonul înclinat, stâlpii de rezistenţă şi aşa mai departe. Păstrarea structurii de rezistenţă atrage după sine adaptarea la coordonatele date, care trebuie redefinite şi reintegrate în alt circuit. Aşa se face că subpanta a fost folosită pentru amenajarea spaţiului de dormit, care ocupă foarte puţin raportat la întregul mansardei, hornul deja existent a fost transformat într-un şemineu şi toate jocurile volumetrice descriu mai multe nuclee funcţionale. Platforma pe care se află patul subliniază tocmai această segmentare funcţională a spaţiului. S-a renunţat la formele tradiţionale de compartimentare, accesul la spaţiul de dormit făcându-se prin intermediul unei scări.

Bucătăria, la rândul ei, este deschisă, încadrarea ei realizându-se prin păstrarea unei anumite linii a mobilierului şi prin utilizarea unei game de culori şi materiale similare.

Spaţiul de living este amenajat într-o alveolă care sugerează foarte bine ideea de intimitate şi-ţi dă poftă de stat la taclale. Majoritatea decoraţiunilor interioare sunt obiecte foarte vechi, care întreţin atmosfera de familiar şi de spirit burghez. Dacă mai pui la socoteală şemineul, atunci imaginea de ansamblu se conturează treptat.

Cel mai frecvent folosit material este lemnul: de la parchet şi mobilier, până la stâlpii de susţinere este folosit acest material, care alimentează imaginea unui interior clasic şi foarte user-friendly. Stâlpii de susţinere au fost vopsiţi în alb, aceasta fiind totodată şi culoarea dominantă, însă ei păstrează crăpăturile lemnului. La fel de importante sunt şi materialele textile folosite, care păstrează ceva din imaginea saloanelor de ceai englezeşti. Tapiţeria propune un joc de patternuri, de la dungi, până la imprimeuri florale, care produc un fel de ruptură în linia cromatică a mansardei, însă păstrează spiritul de cottage englezesc.

Există mai multe surse de lumină, de la un perete de sticlă, până la ferestre de mici dimensiuni, care permit focalizarea asupra mai multor centre ale mansardei, cum sunt bucătăria sau livingul. Dacă la bucătărie avem o fereastră mai mică, în cazul livingului avem un perete de sticlă, care dă spre terasa încăpătoare.

Baia este atipică datorită materialelor folosite: de la ceramica tradiţională, în acest caz s-a trecut la parchet şi tapet de mătase. Astfel, devine o încăpere foarte confortabilă, iar trecerea din spaţiul de baie la cel de living nu e deloc bruscă. De asemenea, camera de baie este foarte spaţioasă, iar acest lucru este exploatat şi prin mobilierul minimal.

Nu poate fi vorba nici despre abordarea unui stil rustic, nici a unuia hi-tech, stilul fiind, într-un fel, atemporal, în sensul unui spaţiu în care te poţi simţi foarte uşor ca acasă.