Multe sunt tradițiile care ne-au legat de sare de-a lungul mileniilor. În vremea veche era supranumită „aurul alb”, fiind considerată indispensabilă pentru supraviețuirea legată de conservarea cărnii, și la fel de necesară în ritualuri și superstiții de tot felul. Una dintre acestea pretindea că doi oameni care consumau sare împreună își cimentau astfel prietenia. Există, desigur, un motiv anume pentru care am ales să evocăm sarea într-un capitol care include, de fiecare dată, și specificul gastronomic al unei regiuni, iar acesta este prezența aici a Salinei Cacica.

În trasarea hărții călătoriei noastre prin Bucovina pornind dinspre Câmpulung Moldovenesc, Salina Cacica este un popas aparte. Aflată la mai puțin de o oră distanță de epicentrul ales, salina se află în localitatea cu același nume, iar povestea ei începe cândva în Miocenul inferior, formându-se prin depunere în sistem lagunar.

Puțini știu probabil că pe teritoriul României cercetările arheologice au scos la iveală existența unora dintre cele mai vechi exploatări de sare din Europa, iar la Cacica avem mai exact una dintre cele mai vechi exploatări de sare recristalizată din saramură (prin fierbere și evaporare) – care datează din neoliticul timpuriu.