Promenada

În Europa de Est, ralierea la ceea ce denumim cultură occidentală a adus şi un boom al arhitecturii de tip mall, un program cu caracter dublu, economic şi de entertainment, cristalizat nu întotdeauna în cele mai fericite formule (sau în cele mai adecvate zone ale oraşelor). Modalităţi dintre cele mai diverse de petrecere a timpului liber sunt grupate în acelaşi spaţiu-carcasă, însă de cele mai multe ori, sub presiuni economice sau de altă natură, rezultatul formal ajunge de cele mai multe ori să fie o cutie simplă, cu un interior organizat riguros şi banal, în linie standardizată, generând, aşa cum spunea antropologul Marc Augé, nişte „non-locuri” destinate unei societăţi a excesului. În acest context, provocarea majoră este aceea de a crea bucurie şi emoţie utilizatorilor, negociind compromisuri între partea funcţională şi cea financiară a proiectului.
Din fericire, se poate observa o deschidere din ce în ce mai mare către a da un răspuns pozitiv – şi atractiv – nevoilor actuale ale utilizatorilor, prin abordarea mai sensibilă a acestui program complex de arhitectură.

Text: Adelina Clapon
Foto: Şerban Bonciocat

Un important exemplu autohton în această direcţie este noul mall Promenada, inaugurat în luna octombrie în zona de nord a Bucureştiului. Proiectul, parte din ansamblul Floreasca City, s-a impus deja drept un punct urban de referinţă alături de Sky Tower, semnal şi capăt de perspectivă al unor trasee majore din oraş. Încă dinainte de inaugurare, volumul lung şi curbat al clădirii a stârnit întrebări şi interes printre trecători: cei care nu ştiau despre funcţiunea construcţiei de la intersecţia dintre Calea Floreasca şi strada Barbu Văcărescu au presupus, printre altele, că se pregăteşte un bazin olimpic sau un patinoar.

Biroul de arhitectură sub conducerea lui Theo Stancu a încercat să se delimiteze de o abordare previzibilă – obişnuita cutie – şi a propus un volum cu un design special în peisajul mallurilor din capitală.

Un paralelipiped alb, rotunjit la capete, exprimă dinamism şi fluiditate prin decuparea unor vitraje înguste, orizontale, intrând într-un dialog armonios cu turnul de birouri ce se profilează în spate. Liniile uşor înclinate ritmează faţadele, animate şi de jocul geometric compus din elipse de diverse dimensiuni, un motiv regăsit şi la interior şi care se remarcă drept una dintre principalele amprente ale proiectului.

Accente verticale pe fundalul alb, preponderent opac al faţadelor, zonele de acces sunt create printr-un vitraj tip spider, fixat pe o structură metalică. În partea superioară, o terasă circulabilă amenajată în stilul grădinilor japoneze este decupată din ultimul nivel şi permite organizarea unei game largi de evenimente, într-un cadru unic. Interiorul şi exteriorul comunică doar sporadic pe orizontală, activităţile interne fiind ferite de zgomotul şi de agitaţia din stradă. În schimb, s-a optat pentru o legătură pe verticală cu exteriorul, prin intermediul a nouă luminatoare ce aduc lumina naturală către fiecare nivel, iar dintre acestea, cele patru de la nivelul terasei circulabile pot fi utilizate şi ca mobilier urban.

Terasa – elementul-vedetă al proiectului – se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 7 000 de metri pătraţi şi este gândită în aşa fel încât să bucure toate categoriile de utilizatori, oferind, în acelaşi timp, posibilitatea de a admira împrejurimile. O suită de alei şi zone verzi, plantate cu arbuşti de mici înălţimi, se împletesc şi vin în completarea unui spaţiu liber mai generos, ce se pretează găzduirii unui număr mare de posibili vizitatori.

Zona găzduieşte şi un loc de joacă pentru copii, dar şi o mică piaţetă în mijlocul căreia a fost amplasată o fântână arteziană, spaţiul fiind încadrat de terasele restaurantelor de pe nivel şi de liniile sinuoase ale închiderilor curbe.

Dincolo de numeroasele scenarii de utilizare, perimetrul alocat terasei atrage privirile şi vizitatorii şi prin mixul de culoare şi texturi, creionând aria ca pe o adevărată oază de relaxare, într-o parte aglomerată a oraşului. Dacă la interior spaţiile lise, în diverse griuri, compun un cadru mai rece, aici finisajele de sticlă sau cu panouri lucioase sunt completate de materiale naturale precum lemnul sau piatra.

Un mare plus al Promenadei este faptul că se încadrează perfect în contextul pentru care a fost gândită. În timp ce Sky Tower se evidenţiază ca semnal al zonei, proiectul celor de la B23T se constituie într-un front armonios pentru cele două artere pe care le mărgineşte, permiţând, cu uşurinţă, atât accesul pietonal, cât şi cel auto.

Mai mult, clădirea deţine o pre-certificare „Gold” din partea DGNB (Deutsche Gesellschaft für Nachhaltiges Bauen), una dintre cele mai importante autorităţi în domeniu, ca recunoaştere a atenţiei acordate sustenabilităţii pe termen lung.