R. Imobil de birouri
Amplasată la intersecţia B-dului Corneliu Coposu cu strada C.F. Robescu, clădirea de birouri proiectată de firma de arhitectură Tecon a devenit deja unul dintre reperele urbane ale zonei din vecinătatea pieţei Unirii. Fiind vorba despre conversia unei structuri gândite iniţial pentru un imobil de apartamente, au existat unele dificultăţi rezultate din condiţionările diferite ale unei clădiri înalte de birouri.
Pe terenul de 588 mp s-a dezvoltat un volum cu subsol, demisol, parter şi 11 etaje, dintre care ultimele 3 parţiale. Singura extindere este sala de conferinţe de la etajul 9, o prezenţă aproape insesizabilă de la nivelul străzii datorită dispunerii retrase faţă de limitele clădirii şi înălţării aticelor pentru terasele perimetrale. Un element nou adus vechii structuri îl constituie cea de-a doua scară de evacuare, necesară unei clădiri înalte de birouri, iar soluţia aleasă a fost o scară exterioară metalică. Deoarece structura nu permitea montarea unităţilor exterioare de climatizare pe terasa de la ultimul nivel, iar dispunerea unei singure centrale la subsol nu era permisă de reglementările pentru clădiri înalte, rezolvarea acestui aspect a fost făcută în sistem VRV pentru fiecare nivel. Aparatele au fost mascate prin riflajul metalic al faţadei (etajele 2-11) şi dispunerea retrasă (terasa etajului 1).
Cei de la Tecon, care proiectaseră şi imobilul iniţial de locuinţe, au urmărit prin PUZ-ul realizat la acel moment o încadrare cât mai bună în context: continuarea cornişelor clădirilor joase de pe strada C.F. Robescu la nivelul parterului şi racordarea la frontul de blocuri P+8-10 pe partea de est, prin retragerea ultimelor trei niveluri. Terenul fiind amplasat pe colţul unei intersecţii şi într-o porţiune mai înaltă a străzii, se simţea nevoia unui accent vertical. Din acest motiv, colţul clădirii a fost înălţat. Prin intercalarea unor suprafeţe vitrate şi o uşoară decalare în planul faţadei, se conturează două volume, tratate diferit din punct de vedere cromatic şi al texturii: la partea superioară, spre vest – volum negru, opac sau cu riflaje; spre stradă, cea mai mare parte a faţadei este albă, cu perforaţii geometrice. Spre est, tratarea cu sticlă a colţului îl face neagresiv, contribuind şi la efectul de elansare pe verticală. Au fost păstrate balcoanele vechii structuri a clădirii, deşi amplasarea lor pe toate laturile clădirii nu prea este întâlnită în cazul imobilelor de birouri. La exterior, clădirea este placată în sistem ventilat, cu tablă de aluminiu de 2 mm rezistentă la foc. Cea neagră este fixată cu nituri direct de montanţi, cea albă din curtea interioară este lipită pe aceştia, în timp ce tabla de pe faţada sudică este singura montată sub formă de casete prefabricate. Cu o suprafaţă construită de 499,8 mp şi desfăşurată de 6 200 mp, clădirea respectă indicatorii urbanistici aprobaţi de Primăria Generală: înălţimea maximă de 46,50 m, înălţime cornişă de 34,45 m, POT 85%.
Materialele de finisaj utilizate la interior includ placări cu piatră, sticlă, tablă vopsită şi inox sau covor de cauciuc. La parter, stâlpii şi pereţii exteriori au fost placaţi cu sticlă neagră pentru a asigura continuitatea cromatică a peretelui cortină. Stâlpul central este singurul placat cu roşu, în jurul lui urmând să fie dispusă recepţia. Holurile etajelor superioare sunt placate cu sticlă gri deschis, alternată cu tablă albă şi inox (pe peretele liftului). Tavanele suspendate au fost realizate din lamele de aluminiu alb, dispuse cu o distanţă de 20 mm între ele, pentru a permite absorbţia de aer din încăperi. Au fost realizate mici artificii pentru ca înălţimea de etaj iniţială, gândită pentru locuinţe, să poată fi mărită pe porţiuni, fără a afecta montarea instalaţiilor necesare unei clădiri de birouri. Aceste artificii, nişele, sunt finisate cu plasă expandată vopsită, dispusă pe orizontală în interior şi vopsea lavabilă neagră pe lateralele verticale.