Reflexii Urbane la Institutul Francez. Interviu cu Nathalie Brevet & Hughes Rochette

Reflexii Urbane la Institutul Francez. Interviu cu Nathalie Brevet & Hughes Rochette

Interviu de: Loredana Brumă

Interviu cu Nathalie Brevet & Hughes Rochette realizat de Loredana Brumă pentru igloomedia.

Pe 25 iunie, de la ora 17:00 până la 02 dimineaţa, Institutul Francez şi-a deschis porţile pentru o serie de acţiuni incluse în Noaptea Institutelor Culturale, program aflat la cea de-a patra ediţie şi care a numărat în acest an 70 de evenimente desfăşurate în 11 puncte din Bucureşti.

Institutul Francez a pregătit cu această ocazie patru instalaţii de artă digitală, un târg de design şi accesorii, scurt metraje, activităţi pentru copii şi preparate franţuzeşti, care i-au delectat pe vizitatori. Artiştii invitaţi să îşi prezinte lucrările au fost Uros Petrevski şi Jean-Louis Frechin de la NoDesignLab, care au adus două proiecte: Miroir şi Tube, cel de-al doilea fiind special conceput pentru acest eveniment, precum şi Nathalie Brevet şi Hugues Rochette, care s-au prezentat cu LOOP/Réflexions urbaines, un proiect conceput mai demult, dar încă proaspăt.

Reflexii Urbane la Institutul Francez. Interviu cu Nathalie Brevet & Hughes Rochette

L.B.: Care este conceptul proiectului LOOP?

N.B.: Proiectul implică o serie de piese reunite sub numele de Reflexii Urbane: este vorba despre mesaje de tip graffiti, existente în spaţiul urban. Textele sunt cele care fac legătura între mediul extern şi spaţiul expoziţional. În cadrul Institutului am expus una dintre instalaţii, mai precis Joue sur le mur. A fost o decizie de ultim moment.

L.B.: Mare parte dintre lucrările voastre, ca şi aceasta, implică lumina, drept instrument de bază. Care este semnificaţia sa?

H R.: Proiectele noastre vorbesc în primul rând despre semne şi spaţiu public. Lumina este prezentă în mediul urban pe panouri publicitare, în sisteme de iluminat, la evenimente stradale, este un element tipic pentru semnalizare în spaţiul urban şi este un instrument actual. Aceasta ne permite să modificăm percepţia asupra unui loc fără să intervenim asupra lui. În cadrul proiectului curent, mesajele preluate din mediul urban sunt efemere. Prezentarea lor într-un spaţiu consacrat de expunere este de fapt o prelungire a existenţei lor, într-o formă imaterială şi de asemenea, efemeră.

L.B.: În numeroase rânduri, proiectele voastre fac trimitere la graffiti, uneori mai subtil, alteori mai direct. Este vorba despre o reinterpretare a acestei tehnici, o evoluţie, un mesaj?

H.R.: Graffiti este un semn urban. Mesajele transmise prin această tehnică sunt anonime, este un tip aparte de comunicare în spaţiul public. Nu este vorba neapărat despre desenul în sine, cât despre mesajul său, despre raportarea la oraş.

L.B.: Nathalie, ai studiat sociologie şi urbanism, Hugues, tu ai experienţă în grafică şi multimedia. Este o combinaţie mai neconvenţională, dar care, iată, dă rezultate după 9 ani de colaborare. Cum şi de ce?

N.B.: Am mers din aproape în aproape. Au fost numeroase discuţii şi prezentări despre spaţiul public, angajament civic, dezbateri, care s-au dezvoltat pe baza punctelor de vedere diferite.

H.R.: La început, a fost AUD – 802 un proiect despre mobilitate. Nathalie studia problema din punct de vedere sociologic, iar eu m-am ocupat de partea grafică. Proiectul aducea în discuţie problema automobilului, a mobilităţii, şi a modului în care este acesta perceput. Am făcut mai multe filme în care maşina apărea ca obiect de joacă, în contrast cu realitatea. Acesta a fost momentul de întâlnire dintre sociologie şi grafism. Ulterior am dezvoltat alte proiecte raportate la urban, la oraş, la mediul de viaţă actual, la grafică. Însă nici unul dintre noi nu a căutat să lucreze la proiecte proprii disciplinelor care ne-au format.

L.B.: Ce proiecte aveţi în lucru?

H.R.: Vom avea o expoziţie colectivă, luna viitoare, în sudul Franţei, apoi, una personală la Paris şi una la care lucrăm pentru luna septembrie.

N.B.: Pentru una dintre expoziţii, avem ca locaţie o clădire care se află încă în proces de reabilitare. Vom expune în timpul şantierului, într-un spaţiu ce va deveni un centru de artă. Practic, creăm un soi de preambul pentru ceea ce se va întâmpla acolo după finalizarea lucrărilor.

L.B.: Care este mesajul pe care vreţi să îl transmiteţi publicului prin intermediul acestor instalaţii?

H.R.: Instalaţiile noastre vorbesc despre locuri pe care le întâlnim în viaţa noastră de zi cu zi, în spaţiul public. Când realizăm o instalaţie, ne gândim că publicul va intra într-o atmosferă şi va trăi nişte experienţe menite a-i schimba percepţia normală a peisajului urban. În plus, ne dorim să creăm un dialog între aceste elemente din spaţiul public şi utilizatori.