„Ritualul nostru estetic” | lansare INFINITEZIMAL #17, în format nou
„Oare poeții nu creează pentru alți poeți? Nu caută ei oare numai adepți, adică oameni de aceeași speță ca și ei? Și oare poeziile acestea nu sunt ele doar produsul unui grup restrâns? Nu sunt ele oare ermetice? Bineînțeles, eu nu le reproșez faptul că sunt «dificili» – nu le pretind să scrie «într-un mod accesibil tuturor» și nici să se adăpostească sub un acoperiș de paie. […] Nu este, așadar, rău că poezia contemporană nu este accesibilă oricui, rău este că ea e născută din contactul unilateral, îngust, cu universuri similare, cu oameni similari.” — Witold Gombrowicz, Împotriva poeților (1956)
„Eu sunt primitivul nefericit de oroarea necruțătoare a lucrurilor. Nu vreau să mă reproduc în lucruri, ci vreau ca lucrurile să se producă prin mine. Nu vreau o idee a eului în poemul meu și nu vreau să mă revăd eu pe mine.” — Antonin Artaud, Revoltă împotriva poeziei (1944), traducere de Simona Gabriela Noapteș
„Omul modern, care socotește ornamentul drept însemn al excesului artistic din epoci trecute, va recunoaște imediat chinuiala, opinteala anevoioasă și morbiditatea ornamentului modern. Un om care aparține vârstei noastre culturale nu mai poate produce ornament. Spre deosebire de indivizii și popoarele care n-au atins încă această vârstă.” — Adolf Loos, Ornament și crimă (1908), traducere de Iuliana Dumitru și Vincențiu Mihail Iacob
E bine să lansăm teorii neverificate?
Da, e bine să lansăm teorii neverificate.
„Și Christoph Locknow formulă o teorie a monstruosului: când cineva are ceva de spus, acesta e monstruosul.” — mendelssohn, un roman de Sebastian-vlad Popa și Laur Cavachi
Ochii se-nfurie, limbile se-ncolăcesc
cerul se revarsă în nări
ca un lapte hrănitor, albastru;
eu rămân suspendat la buzele voastre
femei, inimi oțețite de piatră.
„Acestea sunt vârtejuri în mare, labirinturi pe uscat și calea către insulele Fericiților, pe cărări atât de numeroase și atât de desfundate și pe drumuri de nestrăbătut ducând unde vezi cu ochii, unde, dacă va ajunge vreun scolastic, să-și aleagă, să-și adune și să-și ia ce vrea, după pofta inimii, din quidditatea, cantitatea, calitatea, situarea timpului, a mișcării și a locului, și să se bucure de bogățiile inepuizabile ale nimicului!” — Dimitrie Cantemir, Imaginea de nezugrăvit a științei sacro-sancte (1700), traducere de Vlad Alexandrescu
Întâlnire cu INFINITEZIMAL 17, format nemaivăzut, obiect arhitectonic din hârtie, ediție limitată.
Invitați:
Simona Popescu
Vlad Alexandrescu
Dan Dediu
Și vecini nepopulari de la 1700, 1908, 1956.
. . .
Sunteți așteptați vineri, 28 octombrie, ora 18:30, la Cărturești Verona, jos în cafenea.
. . .
INFINITEZIMAL este o publicație de jurnalism poetic, fondată în 2013.
Se găsește în librăriile Cărturești, Humanitas și pe cărturești.ro.
