Rothéneuf – lumea de deasupra mării

Oceanul. Cel mai grozav sculptor al țărmurilor și al caracterelor umane. Mângâind, el transformă calcarul şi granitul în nisipul pe care, mai apoi, îl adună în dune. Rămân faleze abrupte pe care locuiesc oameni ai mării și oameni ai țărmului. Primii visează patul fără hulă de acasă, pe când ceilalți  visează depărtările de peste valuri. Peste ei toți, plutește, mai prezentă ca oriunde, moartea. Trupul rămâne pe țărm, iar duhul este însoțit până în mijlocul valurilor, unde îi este acordată libertatea și o floare.

La țărmul Atlanticului, în susul unei faleze de granit, la Rothéneuf, în Bretania, a venit să-și sfârșească zilele un preot. De la intrarea în seminar, adoptase numele de Fouré, lăsând vieții civile ofrandă un „é”, căci numele lui de până atunci era Fouéré. Avea cincizeci şi șapte de ani și slujise Domnului în mai multe ținuturi din „țara” lui de baștină ­ Bretania. Preț de paisprezece ani, până ce nu a mai putut-o face, a sculptat granitul falezei pe care îi era așezată casa. Nu cu sfinţi ori zei, ci cu oamenii locului, cu personaje de prin cărți sau, poate, doar visate de el în nopțile cu furtună. Astea se petreceau călare pe balamaua secolelor XIX şi XX. De atunci, preotul a murit ; oceanul, vânturile, ploile nu și-au încetat vreo clipă truda, iar chipurile scupltate se tot șterg, cu privirea invariabil către larg.

Fapt e că, azi, deasupra mării, lumea Abatelui Fouré încă se mai înfățișează ochilor și sufletelor perindătoare.