Saddo: „Locuiesc în București and I love it”

Inconfundabilele picturi murale ale lui Saddo – stranii, vibrante, suprarealiste – sunt răspândite prin toată lumea, impregnate cumva și de spiritul locului în care sunt realizate. De la ilustrație la tapiserie, de la motive religioase orientale la pop culture, arta lui Saddo e vie, fluidă și explorează perpetuu noi teritorii. Unele drumuri s-ar putea să nu ducă nicăieri, dar tocmai ăsta e sensul căutărilor oricărui artist.

Cine sunt figurile care populează lumea fantastică, ludică, sumbră, misterioasă (uneori criptică) a lui Saddo? De unde vin? Ce te inspiră?

Chiar zilele astea mă gândeam la asta și nici eu nu îmi dau seama foarte bine de unde vin cu adevărat. E clar totuși că sunt inspirat de multe chestii vizuale, de locul în care mă aflu, de arta care-mi place în momentul respectiv. Când eram în Lisabona eram inspirat de artiști ca Walton Ford, Rousseau, Bosch, dar și de istoria locală, de conquistadores, exploratori. În momentul de față cea mai mare inspirație e pop culture, cultura hip hop, gangsta, revolte de stradă, mașini arse sau nu etc. Lucrările mele de azi s-au schimbat mult față de ce făceam acum 3 ani spre exemplu, pentru că am avut o perioadă destul de lungă în care simțeam o ruptură între ce știu să fac, așteptările pe care oamenii le au de la mine și gusturile mele în artă/design. Și cu timpul am încercat să tot micșorez tot această diferență. Dar acum cred că încerc să mă întorc puțin la ce făceam înainte și să reintegrez în ceea ce fac acum și s-ar putea să iasă ceva cool. Acum câțiva ani pictam mai degrabă personaje cu capete de păsări sau corp de sicriu, personificări ale morții, iar în perioada asta pictez rapperi, femei fotbaliste sau baschetbaliste, mașini arse… Iar asta reflectă probabil, dincolo de stil și tehnică, și niște nevoi sau dorințe pe care le aveam în anumite momente ale vieții – poate mai demult era vorba de dorința de libertate, personal space, schimbare, iar acum o nevoie de a aparține unei comunități, de a fi cool, badass :)) Nu știu exact, încă mă gândesc și eu.

Ești un artist în perpetuă mișcare – te muți și călătorești destul de des. Ce înseamnă asta pentru arta ta?

Eram în mișcare, poate căutam ceva, nu știu exact ce, echilibru, pace, dar și aventură și insecuritate. Momentan m-am decis să îmi ignor impulsul de a pleca, să stau mai mult într-un loc și să încerc să schimb din interior spre exterior, să accept un loc pentru ceea ce e, cu calități și defecte, și am ajuns să-mi placă, chiar să iubesc oarecum Bucureștiul, deși acum câțiva ani îl detestam – ceea ce m-a și făcut să mă tot mut, în Timișoara, Berlin, Lisabona, Brașov, Cluj. Cred că cel mai bine mă simt în prezent, în București. Și cred că asta poate mi-a dat și mai multă încredere în ceea ce fac, să-mi asum faptul că e foarte posibil ca tehnic sau tematic cele mai bune lucrări ale mele să fie în trecut și să nu mai pun atâta presiune pe mine ca fiecare lucrare pe care o fac să fie mai bună decât precedenta. Asta îmi dă o mai mare lejeritate de a încerca chestii și direcții noi.

Din marea de tehnici, teme sau forme artistice pe care nu le-ai explorat încă, ce te atrage?

Am colaborat cu o artistă din București pentru o tapiserie și plănuiesc să duc mai departe asta pentru că-mi place mult. Vreau să fac și obiecte, busturi din ceramică, să colaborez cu un prieten pentru o instalație imersivă. Majoritatea acestor explorări sunt colaborări cu alți oameni, artiști sau nu. Deocamdată majoritatea sunt doar idei, dar o să încerc să materializez cel puțin o parte din ele. Acum tapiseria mă preocupă mult și mi se pare un pas natural, din cauză că mult timp ilustrațiile mi-au fost influențate de tapiserii medievale, de covoare din Afghanistan, artă naivă, miniaturi islamice etc. Și mi se pare interesant să încerc să văd cum s-ar traduce lucrările inspirate de covoare și tapiserii direct în această tehnică. Deocamdată am o singură lucrare finalizată și îmi doresc să mai încerc chestii mai complexe, mai mari. Doresc să încerc și modelaj, ceramică. Îl iubesc pe Grayson Perry și cred că asta m-a stimulat să încerc pottery și tapiserie. Mai am o idee de a face broderie pe geci, nu îmi dau încă seama dacă vreau să o fac ca pe un proiect comercial, sau pur și simplu ca artă, cu obiecte one of a kind. O să colaborez cu un prieten din Las Vegas pentru asta și vedem ce iese. Și-mi doresc să mai pictez pe pânză, nu am mai făcut asta de vreo 3-4 ani și-s curios să văd cum o să se traducă pe pânză noile mele gusturi și stiluri pe care le-am aplicat mai mult pe pereți și în ilustrații pe hârtie.

Un loc (un zid) unde ți-ar plăcea să lași în urma ta o pictură murală. Sau o idee pe care ai vrea s-o ilustrezi la un moment dat.

Mmm, cred că oriunde îmi place să pictez murale, mă bucur că am pictat recent în București la Palatul Universul, îmi doream de mult asta, mi-ar plăcea să mai pictez mai multe murale în București, și nu doar eu, mi-ar plăcea în general să văd tot mai multe murale în oraș de la tot felul de artiști cum ar fi Pren, Kitră, Pandele, Lost Optics ș.a. Mi-ar plăcea să mai ajung în SUA, dar și în America Latină sau Africa. Aștept un răspuns despre un posibil mural în Sydney, ar fi fabulos dacă s-ar întâmpla. Dar în SUA cred că mi-ar plăcea să mai pictez, cred că rezonează stilul și subiectele, și acolo devine totul vizibil mult mai rapid. Anul trecut, de exemplu, unii din Montreal care au un festival de murale acolo au organizat un fel de awards pentru cele mai bune murale din anul respectiv și m-am bucurat că în urma voturilor online am primit premiul „best emerging artist” pentru muralul pe care l-am pictat în Vegas.

Sunt într-o fază destul de incipientă cu lucrul la o expoziție gangsta, hip hop, trap. Și mai lucrez la o serie de ilustrații cu femei care fac lucruri badass în diferite contexte culturale/politice destul de opresive (o femeie somaleză care joacă baschet în ciuda presiunii religioase, sau o femeie din India care se dă pe skate. Sau chiar și o femeie serial killer care taie capete de bărbați și face baie în sângele lor, pentru că de obicei când zici serial killer nu prea-ți vine în minte o femeie).

La ce lucrezi acum, unde te vedem în viitorul apropiat și, desigur, unde locuiești acum?

Locuiesc în București and I love it. Lucrez la seria de ilustrații cu femei despre care-ți ziceam, pentru o mică expoziție în Brescia, împreună cu alți doi artiști din Italia. Am mers în iulie să pictez și un mural cu o femeie fotbalistă, pentru că am înțeles că echipa locală de fotbal feminin are rezultate mai bune decât cea masculină, și chiar dacă nu ar avea, tot aș fi făcut asta 🙂 Am pregătit niște schițe pentru un posibil mural în orașul Versailles, aștept răspuns să vedem dacă și când o să se întâmple. Mai sunt în discuții despre niște posibile murale indoor în București, aștept răspuns de la muralul din Sydney. Și în timpul ăsta sunt deschis, desigur, la tot felul de colaborări.

Interviu apărut în Banchiza Urbană 13 / vară 2019