Sensurile frumuseţii
Bienala Internaţională de Design Saint- Étienne 2015 este un fenomen amplu, deşi mai puţin cunoscut în afara graniţelor Franţei. Anul acesta se desfăşoară între 12 martie şi 12 aprilie şi răspunde sau, din contră, ridică multe alte semne de întrebare la chestiuni legate de posibilele sensuri ale frumosului în design.
„Ce valori transmite estetica? Şi cu ce intenţii? Ce anume spun formele pe care le producem despre stilul de viaţă, despre uzanţele şi obiceiurile unei societăţi? Ce anume insinuează ele despre lume, în general? Şi până unde joacă designul un rol în experienţa estetică a umanităţii? Cum putem cultiva pluritatea de forme şi de experienţe? Cum poate fi identitatea noastră personală reconciliată cu identităţile produse prin intermediul brandingului? Rolul acestei Bienale este de a arăta că există şi alte căi în afara celor monotone şi repetitive produse de globalizare. Intenţia curatorilor şi a designerilor care expun aici este aceea de a demonstra şi de a shareui tot ceea ce latura estetică a designului poate oferi” spune Benjamin Loyauté, curator general asociat al evenimentului.
Oraşul Saint-Étienne se află în zona Rhône-Alpes, la 50 de kilometri de Toulouse. Iniţiativa bienalei a apărut în 1990 iar 2009 oraşul a inaugurat La Cité du design, adică o suprafaţă netă de 17250 m² dedicaţi exclusiv designului, un proiect semnat LIN (arh. Finn Geipel, arh. Giulia Andi) şi amplasat pe situl unei foste fabrici de armament. Cele două iniţiative au propulsat, de altfel, oraşul Saint-Étienne, în 2010, în UNESCO Cities of Design Network (reţea care cuprinde doar două alte oraşe europene, şi anume Berlin şi Graz).
Preţ de o lună, Bienala oferă aproximativ şaizeci de posibile sensuri ale frumosului în design, exemplificate prin obiect, prin tehnici, prin monografiile unor artişti sau prin discursuri conceptuale legate de estetica frumosului dar şi a bizarului sau a grotescului.
„Estetică şi ficţiune industrială sau designul vieţii personale a lui Raymond Loewy”, de exemplu, este ilustrată cu fotografii personale din 1940 până în 1970.
„Ai spus bizar?” explorează noţiunea de grotesc prin ilustrarea cu lucrările a 40 de designeri, selecţia fiind realizată de artistul olandez Bart Hess şi de istoricul de artă Alexandra Jaffré pentru „a ne face să fim mai conştienţi de viciile propriilor noastre timpuri” mai precis, în acest caz, grotescul: cel hilar al universului infantil, cel întunecat al fricilor adulţilor,cel neclar al interacţiunii sociale şi emoţionale, cel ultranarcisist al consumerismului sau cel anxios al globalizării.
„Esenţa frumuseţii” este o selecţie de proiecte ale tinerilor designeri ai şcolilor europene, de la Royal College of Art din Londra până la Design Academy Eindhoven şi de la la Politehnica din Milano la École Supérieure d’Art et de Design de Saint- Étienne. „Esenţa este acea natură intrinsecă sau calitate indispensabilă a unui lucru care-i defineşte caracterul” spune Sam Baron, curatorul expoziţiei, astfel încât ideile expuse arată „diferite posibilităţi de a da formă unei idei, de la prima expresie schiţată pe hârtie până la produsul gata să-şi întâlnească consumatorul.”
„Forma urmează informaţia” spun Gaëlle Gabillet şi Stéphane Villard iar rezultatul este o dioramă de obiecte create pentru a fi contemplate, pentru a fi folosite ca obiect de studiu ulterior sau pentru a trezi amintiri sau emoţie. Punctul de plecare al designului este, în aceste cazuri, mai mult decât vocaţia utilitară sau strict decorativă a obiectului: este în primul rând simbolul, este sociologia, este ştiinţa, credinţa…
„Beauty as unfinished business” pune toate obiectele expuse într-un context special şi specific fiecăruia, pornind de la premiza că frumuseţea este, prin natura sa, imaterială: „putem detecta frumuseţea unui obiect independent de contextul său spaţio-temporal dar acesta din urmă adaugă o dimensiune pe care obiectul în sine nu o va putea avea niciodată” spun curatorii Kim Colin şi Sam Hecht.
Mai mult de 40 de artişti şi designeri coreeni expun în cadrul „Vitality 2015: Beyond Craft & Design” obiecte contemporane realizate cu metode de lucru tradiţionale, fiecare obiect fiind însoţit de propriul său film making of.
Una din cele mai originale locaţii ale Bienalei este Muzeul minelor. În sala în care minerii îşi atârnau lucrurile (de frânghii suspendate din tavan, de unde şi numele de salle des pendus) Dennis Parren (un designer despre care am mai vorbit şi în numărul 143) revine cu propriile sale elemente suspendate, şi anume lampa CMYK şi instalaţia Milkyway.