Showroom Automobile Bavaria
E bine ştiut că lui Jeremy Clarkson nu îi place deloc BMW-ul, oricare ar fi el, iar fiece declaraţie despre modelele acestei mărci este însoţită de referiri cât mai incorect politice, naziste chiar, după care un Mini, de exemplu, ar trebui să primească ceva „chintesenţial german, adică un sistem de navigaţie care te duce numai în Polonia” şi o curea de transmisie care să ţină o mie de ani, cum numai Reich-ul putea să dureze.
Nu doar în astfel de comparaţii şturlubatice şi neliniştitoare pentru cei ofensaţi stă farmecul lui Clarkson, ci şi în spiritul critic care nu iartă nici măcar lucrurile care îi plac. Despre showroom-urile brandului, însă, tace, ceea ce poate să însemne multe…
Şoseaua Bucureşti-Ploieşti arată, până dincolo de Otopeni, ca un bazar înşiruit, unde experimentele în materie de arhitectură din zorii democraţiei originale până în contemporaneitate îşi desfăşoară nestingherite istoria: şandramale, sedii de bănci obscure, locuinţe comuniste din panouri prefabricate, afişaje publicitare, dezvoltări imobiliare meschine şi showroom-uri diverse. Timid, de contrast se ocupă câteva lucrări de arhitectură care ridică nesperat nivelul calitativ al şoselei numărul unu a României.
Cea mai recentă este sediul Automobile Bavaria din vecinătatea Aeroportului Băneasa. 12 000 mii de metri pătraţi care, multiplicaţi de 1 000 de ori, dau dimensiunea investiţiei, pentru cei pasionaţi de zerouri. Altfel, dinspre arhitectură traducerea se face în alte formule şi avataruri. Trei ani, două amplasamente şi nouă stadii ale proiectului înseamnă istoria apocrifă a acestei clădiri ce iese din standardul plictisitor definit, în genere, de funcţiune. Din aceeaşi istorie fac parte dificultăţile pe care orice arhitect care se ambiţionează astăzi să nu abdice de la principiile justei definiri a temei de proiectare şi a transferării ei fireşti in situ le întâmpină din motive de trăsături şi apucături mioritice ale celor care concură la împlinirea lucrării. Frustrările ating cote nebănuite când obişnuinţa lucrului precis executat de o echipă în care rolurile sunt exact definite face cunoştinţă cu rasolul, adevărat modus vivendi autohton. Chiar dacă de cele mai multe ori toate stenahoriile proiectului rămân neoficializate din instinct de conservare, printr-un perfid joc al nerostirii şi al devenirii ele ies la suprafaţă.
Apropierea de aeroport şi autoritatea celor care gestionează traseele imaginare aeriene au condiţionat atât rotirea cu 16 grade a clădirii în funcţie de traseul pistei de aterizare (sic!), cât şi regimul de înălţime al clădirii. Noul standard BMW din 2006 şi-a impus la rându-i limitele şi codul de culoare. Cumulul de funcţiuni pe care un astfel de sediu trebuie să îl exprime a fost organizat în departamente relaţionate firesc într-un volum pus în evidenţă de învelitoarea croită după o aripă de BMW. Cunoscătorii ar putea ghici, ca în jocul de pe site-ul Top Gear, care model a generat ţesutul de grinzi, traverse, console, stâlpi, dampalon şi închideri de sticlă. Într-o oarecare măsură element fetiş al autorilor, „nasul” acoperişului este cel care prin conformaţia sa devine punctul de maxim interes vizual al clădirii, dar şi filtru poetic al luminii. Ultimul nivel, definit de această copertină organică, lasă deschisă o terasă unde plimbarea soarelui printre structurile metalice îmblânzeşte şi edulcorează ceea ce altfel nu este decât structură. În spatele închiderilor, spaţiile ample de birouri la ultimul nivel şi de expunere la primul nivel şi parter se desfăşoară în jurul unui gol central. Element neconstruit, dar definit de laturile multifuncţionale, acest atrium articulează întreaga clădire. Showroom-urile BMW, Mini, Rolls Royce, grupate în corpul central, la parter şi etaj, sunt un amplu display pentru cele mai noi producţii ale fabricii bavareze. Alături de ele, într-o extindere pe latura stângă, sunt înlănţuite spaţiile de diagnoză, service, vopsitorie, depozitul central de piese de schimb, cel de vânzări second-hand şi leasing, toate normate după standardul nemţesc şi cel autohton.
Dacă specialiştii în design, arhitectură şi psihologia clientului spun că e foarte importantă imaginea arătată de fiecare brand în propriile showroom-uri, iar conceptul acestora reflectă întotdeauna imaginea maşinii promovate, James Clarkson, ca să încheiem cu acelaşi personaj, posesor totuşi al unui BMW M5, ar afişa o figură nedumerită, dar ar aprecia, cu siguranţă, felul în care aripa unei maşini a fost transpusă în acoperiş. Cine e James Clarkson?!