fbpx

Skin

Deşi casele vechi vor fi întotdeauna la modă, căci nimeni, nu-i aşa, nu poate anticipa dispariţia vintage-ului de pe scena internaţională a designului, cu atât mai la modă este o casă vintage supusă unei riguroase operaţii estetice, o conversie care reuşeşte cu succes să impună o nouă funcţiune. O casă de secol XII din centrul Florenţei, undeva în districtul Borgo San Jacopo, între Ponte Vechio şi podurile Santa Trinita, a fost transformată printr-o astfel de intervenţie în Skin, clinică de medicină estetică.

Text: Ioana Cotulbea
Foto: © Carlo Lavatori

Impresia iniţială este cea a unui elogiu adus corianului şi diverselor posibilităţi de prelucrare a acestui material care, în acest caz aparte, reprezintă grefa de piele nouă ce îmbracă asprii pereţi de cărămidă ai casei. Şi, într-adevăr, pentru Michael Young şi Katrin Olina, corianul este lutul din care îşi modelează creaţiile, un material pe care l-au folosit cu predilecţie în mai multe locaţii, adecvându-l contextului şi supunându-l propriilor chemări artistice.

Locaţia a permis o serie de extravaganţe stilistice, care să echilibreze în mod unitar designul, contrapunctând sobrietatea unui spaţiu clinic, care presupune nimic mai mult decât o atitudine serioasă, imaculată. Din acest punct pleacă de altfel provocarea pe care cei doi au acceptat-o, de a combina nu atât facilităţile unui spaţiu clinic, cât mai degrabă atmosfera pe care acesta o degajă, cu aspectul natural, parfumat şi, într-o anumită doză subtilă, chiar dezordonat, de budoar. Un aer proaspăt traversează podelele, infiltrându-se uşor în pereţi, uşi, oglinzi, manipulând în mod ludic ambientul şi transferându-l într-o zonă a intimităţii feminine.

Targetul este atins prin fiecare por al acestui interior. Adecvarea designului pentru un produs în sine este de altfel un aspect susţinut cu fermitate de Young, abilitate recunoscută şi apreciată pe piaţa de design contemporan. El găseşte însă calea, conturând forma de design prin intermedierea unei manifestări artistice, personalizând imaginea de brand. Creează o lume impecabilă, complementând în acest fel atitudinea firească faţă de funcţiunea efectivă a acestui spaţiu, şi cu toate acestea lumea se adresează mai mult spiritului visător al clientelor. Spaţiul îţi conferă siguranţa de a te relaxa şi a te lăsa purtată de supranatural.

Conversia nu suprimă spiritul istoric, dimpotrivă, îl eliberează în zonele în care acesta se manifestă în amploarea sa, accentuându-i impactul prin alăturarea materialelor contemporane. Zidurile de cărămidă se reliefează impunătoare printre pereţii lucioşi, fini, de corian, simpla alăturare semnalând convieţuirea firească dintre vechi şi modern, contrastul presupunând în primul rând acceptarea. Încă de la intrare, clientele sunt întâmpinate de o masivă poartă de fier, rămăşiţă a vechii arhitecturi, purtate apoi de covorul de flori, oglindite şi învăluite de lumini mai puţin pământeşti, de o atmosferă feerică, conturată în segmente spaţiale delimitate de arcadele ample, înjumătăţite pe alocuri, o parte a structurii vechi păstrată ca formă, stilizată însă pentru a o integra designului modern.

Dacă tot ceea ce înseamnă modern lucrează pentru a crea această ambianţă supranaturală, atunci tot scheletul vechii clădiri reprezintă legătura cu realitatea, structura de stabilitate a ansamblului. Pentru Olina, vechea poartă de fier a fost de altfel o sursă de inspiraţie pentru crearea pattern-urilor florale ce îmbracă pereţii. Formele pentagonale stilizate sunt generate din contururile metalice rotunjite, ansamblu organic structurat pe repetiţie, cu aluzie la cele 5 simţuri ale oamenilor, la proporţia de aur. Uriaşa pictură care se prelinge din colţ în colţ, din perete în perete nu este un imprimeu original, creat special pentru spaţiul pe care îl subjugă, dimpotrivă derivă dintr-o preocupare mai veche a artistei. Este unul dintre cele câteva elemente care îi îmbracă în mod constant universul interior, şi creativ implicit, o temă recurentă, un indiciu al lumii mirifice în care ea regăseşte aceste flori ale raiului. Asocierea petalelor roz, definite prin cantităţi diferite de culoare roşie, cu un spaţiu chirurgical este foarte interesantă sub aspectul efectelor mai puţin conştiente pe care grafica aceasta abundentă ţi le poate induce. Ca primă impresie, covorul de flori este copleşitor, aproape că respiri parfumul lor ameţitor, oglinzile sunt cu atât mai ademenitoare cu cât reflectă întru totul lumea de la picioarele tale, la un moment dat însă, rozul e prea roz, iar prospeţimea pe care o infuzează e poate prea aproape de o fleică de carne cu aceleaşi semnalmente.

Totul se reduce la atmosferă, la senzaţie, la impresia de ireal, cu atât mai mult însă realitate visată. Spaţiul este fluid, o caracteristică pe care o datorează în parte şi translucenţei corianului, şi eficientei combinaţii de nuanţe pastelate ale pereţilor despărţitori, fine departajări ale spaţiului. Dominanta psihologică, poate cea mai importantă latură prin care se măsoară reuşita unui design interior, este în acest caz atinsă prin câteva artificii foarte simple, am putea să le numim chiar convenţionale într-o anumită măsură, clişee cu rezultat garantat. Oglinzile, spre exemplu, sunt aici imagini de realitate perturbată, deformată de bisturiu, acoperite de o vagă paloare roz. Clientelor li se induce o altă perspectivă, una roz, mai mult fermecătoare şi totuşi convingătoare.

Coșul de cumpărături0
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0