Slit House
Lumina joacă un rol covârşitor în existenţa oricărui proiect de arhitectură: desăvârşeşte, accentuează, filtrează, înfrumuseţează, mai ales atunci când avem de-a face cu o locuinţă individuală. Puţini arhitecţi au avut curajul să experimenteze în dialogul lumină-umbră la nivelul unei case şi iată că una dintre cele mai îndrăzneţe propuneri vine dintr-o ţară cu o îndelungată şi bogată din punct de vedere spiritual tradiţie a locuirii: Japonia.
Biroul de arhitectură Eastern Design, întorcându-se la practicile unor vremuri demult trecute şi în acelaşi timp rezonând cu cele mai noi tendinţe în arhitectură, s-a individualizat pe scena contemporană printr-un discurs estetic ce are ca element central fanta (fereastra-fantă).
Cei doi arhitecţi din Echipa Eastern Design sunt Anna Nakamura, născută în 1974, care a studiat la Facultatea de Inginerie, Universitatea Hokkaido, şi Taiyo Jinno, născut în 1968, deţinător al unui Master în Arhitectură, Şcoala de Ştiinţă şi Tehnologie, Universitatea Nihon. După mai multe experienţe individuale, şi-au înfiinţat propriul birou de arhitectură în 2003, la Kyoto, propunându-şi să inoveze limbajul profesiei prin concepte revoluţionare. Premiile câştigate încă din primii ani de activitate dovedesc valoarea arhitecturii pe care o practică: Premiul I la o competiţie internaţională pentru Water Sports World, districtul Haihe din Tianjin, China (2003); Premiul II la competiţia internaţională pentru Arena de lupte pentru Jocurile Olimpice de Vară Beijing 2008; Premiul II la competiţia internaţională pentru sistematizarea urbană a zonei Tianjin, China (2004). Însă cu adevărat revoluţionar s-a dovedit conceptul de „fantă” pe care l-au implementat în două proiecte deja realizate în Japonia, „Slit House” şi „Orizontal Slit House”, devenind o marcă a arhitecturii lor.
Pe un sit dificil dintr-un orăşel vechi din Japonia (50 de metri adâncime şi 7,5 metri lăţime), într-o zonă în care casele se înşiruiesc cuminţi, cei doi arhitecţi de la Eastern Design au imaginat o locuinţă cu totul neconvenţională, pentru o doamnă de 80 de ani. Pentru a-i proteja pe locuitori de vecinătăţile nu tocmai plăcute (în imediata apropiere se aflau ruinele unui spital dezafectat, precum şi un drum destul de aglomerat), a fost realizat un perete/gard înalt care închide situl, dar care este spart de 60 de fante cu lăţime de 140 mm. Protejată de disconfortul vizual al împrejurimilor, casa se bucură totuşi de prezenţa luminii, cu care de altfel întreţine o relaţie specială. Arhitecţii au vrut să arate că oamenii pot simţi şi dialoga cu natura prin lumină şi arhitectură chiar şi în locuri în care aceasta nu prea există în formele ei pure, sălbatice.
Proiectul acestei case este cu totul original, pentru că nu există niciun fel de fereastră: toată lumina prezentă la interior pătrunde prin aceste fante, abstractizând foarte mult spaţiul. Este o provocare pe care arhitecţii japonezi o aruncă locuirii contemporane, precum şi conceptului de „fereastră”. Deşi, aparent, lumina care intră în casă este mai puţină decât în cazul ferestrelor, lucrurile nu stau chiar aşa. În plus, calitatea senzorială şi poetică a acestei lumini este superioară, cu atât mai mult cu cât variază surprinzător în funcţie de ora zilei, de vreme şi de anotimp. Aşa cum mărturisesc arhitecţii, casa îşi are propriul timp. La apus, o lumină fluidă pătrunde prin fante, îmbrăcând întreaga casă într-o poleială sfioasă. La primele ceasuri, dimineaţa, lumina începe să se insinueze prin fante, pentru ca în jur de ora 11.00 să invadeze interioarele, desenând culoare de lumină.
Printr-un simplu element de design, arhitecţii Eastern au reuşit să imprime locuirii acea dominantă poetică şi intimă ce-i caracterizează esenţa.