Smart City? În curând dosar igloo #185

Pentru a vă face mai puțin curioși față de conținutul dosarului numărului viitor, al revistei igloo, am invitat un „user experience designer” să ne vorbească, nesofisticat, despre smart city.
Textul de mai jos este scris exclusiv pentru igloomedia de Anton Mircea, UX / UI digital design

În teoriile de dezvoltare urbană perspectiva evoluționistă pare să devină dominantă. Asta înseamnă că orașele sunt văzute ca sisteme complexe, definite de procese ascendente, care sunt greu de prevăzut și de plănuit; de exemplu congestiile de trafic, declinul industrial și numărul redus al spațiilor de locuit.
Această perspectivă este evidentă și explică îndreptarea recentă către smart cities și utilizarea, din ce în ce mai largă, a tehnologiilor digitale pentru optimizarea ecosistemelor urbane.
Elementele cheie în evoluția către smart cities sunt apariția tehnologiei informației și comunicațiilor (ICT) împreună cu dezvoltarea automatizării, a senzorilor incorporați și a altor sisteme de ultimă generație (Internet of Things, servicii bazate pe cloud, smartphone-uri, contoare inteligente, RFID, comunicarea de tip semantic web, contracte blockchain etc.)
Mulțumită infrastructurii interconectate, un smart city este operat fără nicio întrerupere. Clădirile din acest oraș, care ani buni au folosit electricitate, cablaj, sisteme de iluminare, centrale de căldură sau energie, wireless etc., pot fi acum conectate într-o singură infrastructură. Iar toate dispozitivele – care folosesc protocol Internet (IP) sau alte servere informatice pentru a trimite și a primi date prin această rețea – se unesc sub același acoperiș pentru a economisi costurile, o întreținere mai ușoară și un control și reglaj optim.
Pentru că smart cities au clădiri ce sunt conectate între ele, dispozitivele și sistemele comunică direct și operează modificările și ajustările necesare fără intervenția și controlul uman. Datele adunate de aceste dispozitive sunt trimise înapoi la rețea și la alte dispozitive pentru evaluare. Bazat pe ceea ce aceste dispozitive observă și măsoară, ajustările și modificările sunt făcute în timp real în decursul zilei, pentru a avea costuri minime, a reduce energia utilizată, dar și pentru menținerea confortului utilizatorilor și prevenirea problemelor de funcționare.

Cum putem înțelege IoT?

Analogia smart city – sistemul nervos uman poate explica funcționarea.
Pentru a face ajustări și modificări care mențin sistemul operațional la un nivel optim, celulele din rețeaua sistemului tău nervos transmit informație și comunică între ele.
Când alergi, de exemplu, nu trebuie să controlezi toate reacțiile corpului tău: inima ta bate automat mai rapid pentru a direcționa sângele către mușchi, respirația ta este mai ridicată pentru a livra un aflux de oxigen către celulele musculare, picioarele și abdomenul tău te mențin în poziție vertical, iar sistemul circulator trimite fluxul de sânge către piele pentru a te răcori. Același lucru se întâmplă într-un smart city. Nu trebuie să aprinzi luminile când intri într-o casă, clădirea știe că ești acolo. Setările de temperatură nu trebuiesc introduse zilnic, clădirea știe când este nevoie de mai multă căldură, răcoare sau umiditate pentru confortul tău. Nu trebuie să verifici manual fiecare extinctor, bec de lampă sau crăpătură din asfalt, ele te vor anunța automat când expiră sau au nevoie de întreținere printr-o alertă. Cum? Prin intermediul datelor capturate de senzorii din dispozitivele conectate la rețeaua IoT (Internet of things).

Ce înseamnă designul de experiență a utilizatorului (UxD)?

Nivelul de complexitate în dezvoltare a orașelor pare destul de evident, având în vedere că orașul, ca organizare umană, are o istorie de peste 9.500 de ani (Primele orașe, Eridu, Uruk, și Ur,Mesopotamia, 7500 î.Hr). Cum se face totuși că o disciplină atât de tânără precum designul de experiență (UX) (sunt doar 70 de ani de când laboratoarele Bell au proiectat telefonul cu taste cu ajutorul psihologului John E. Karlin) are o importanță atât de mare în viitorul smart cities?

Era informațională (sau era digitală) este epoca în care trăim!
Ea reprezintă pasul următor, după revoluția industrială, și constă în trecerea la o economie bazată pe transmiterea, prelucrarea și stocarea informațiilor.
Acest lucru are un impact masiv asupra dezvoltării orașelor, iar oamenii care proiectează sistemele și dispozitivele specifice erei informaționale sunt integrați natural în proiectarea orașelor.
Cu cât viața cetățeanului este mai interconectată, optimizată și devine mai ușoară prin prelucrarea, stocarea și transmiterea informației, cu atât designerii de experiență vor deveni mai importanți în procesul de dezvoltare a orașelor smart. Astfel putem vorbi în termeni de evoluție urbană, de capacitatea umană de a integra eficient și în timp real a activităților economice și socio-culturale în însăși țesătura orașelor în care acești oameni trăiesc.
Pentru a înțelege în detaliu cum designul de experiență afectează procesul de dezvoltare a orașelor smart, voi identifica mai jos câteva din procesele esențiale ale practicii care îi oferă eligibilitatea și avantajul de a se număra printre disciplinele de vârf folosite în procesul de proiectare și dezvoltare.

În ultimul deceniu, pentru a stimula inovația și dezvoltarea, companiile s-au folosit de eficiența design-ului de experiență (UX). Pentru a transforma orașele cu adevărat, trebuie să ne gândim în termeni de sisteme de experiență. Și nu mă refer numai la tehnologie, sistemele de experiență reprezintă combinația între oameni, procese și tehnologie, lucru ce determină prosperitatea și sustenabilitatea unui oraș. În acest context, cele mai adaptate business-uri au luat decizia conștientă de a lăsa UX să ia frâiele eforturilor lor de dezvoltare printr-o strategie prioritate-utilizator (user-first), iar când zic utilizator mă refer la orice individ care interacționează cu un serviciu, sistem sau dispozitiv. Aceste companii au aflat pe calea grea cât de importantă este această strategie empatică. De exemplu, numai 12% din companiile Fortune 500 din 1955 sunt încă pe lista din 2018. Mai puțin de 1 din 8.
Ciclul „Descoperă-înțelege-proiectează-iterează-implementează” este acum fundația aproape oricărui proiect de design de succes. Aplicând acest sistem la proiectarea orașelor, perspectiva noastră devine mai clară în așa fel încât să găsim echilibrul perfect dintre business, tehnologie și utilizatori sau locuitori. Ne ajută de asemenea să obținem echilibrul între yin-ul gândirii analitice și yang-ul gândirii creative, pentru a genera experiențe smart city inovative pe care oamenii să le iubească.

Cunoaște-ți oamenii (utilizatorii)!

Pentru a crea inovații semnificative, designerii trebuie să lupte să înțeleagă utilizatorii și să le pese de viețile lor. Pentru ca design-ul să fie călăuza tehnologiei, mai întâi de toate, trebuie să fie axat pe oameni, lucru care începe prin a înțelege cum aceștia gândesc, cum simt și cum iau decizii. De aceea există cercetarea de utilizator “user research” ca practică din cadrul disciplinei (UX), care ajută la înțelegerea utilizatorului prin metode precum, ordonarea de carduri (card sorting), cercetare contextuală (contextual inquiry) sau interviuri etnografice (etnographic interviews).
Empatia față de consumator este esențială. Pentru ca inițiativele de tip smart city să transforme felul în care oamenii conviețuiesc, eforurile de dezvoltare trebuiesc axate în jurul utilizatorului, iar empatia să fie folosită pe deplin.
Cum empatia nu poate să existe între designer și profiluri de persoane care sunt născocite de echipă, este nevoie de timp și efort ca să ajungi să cunoști utilizatorii.

Maparea traseului de utilizator ca instrument esențial în stabilierea profilelor posibile.
Maparea de experiență (experience mapping) ar trebui să ia în considerare o privire de ansamblu totală a activităților utilizatorilor din oraș și a tuturor punctelor de access (touch-points) ale acestora.
Cum apariția smart cities în lume este din ce în ce mai frecventă, proiectarea de hărți de experiență (experience maps) o să asigure coerență, utilizare plăcută și fără obstacole prin toate punctele de acces – fizice, digitale și sociale.
Exercițiul de mapare a traseului (journey mapping) poate să fie dezvoltat în așa fel încât să permită un model strict axat pe cetățean, cu prelucrarea de date avansată, precum analiza sentimentelor sau mimarea de opinii, toate acestea pentru a înțelege și a anticipa mai bine nevoile cetățenilor. Acest lucru necesită o vedere holistică și pentru angajați care, la rândul lor, vor activa și alimenta experiența cetățenilor. Aceasta mapare în detaliu va ajuta să se identifice metode de îmbunătățire a performanțelor angajaților din oraș, să sporească procesele de operare și de luare a deciziilor.
Un exemplu la scară redusă pe care îl puteți vedea deja în acțiune sunt dispozitivele de colectare a sentimentelor din aeroporturi. Analiza fluxului de oameni bazată pe rutinele AutoLISP și proiectul AutoCAD a unui aeroport poate estima care sunt zonele cele mai dificile sau înghesuite de parcurs al oamenilor. În baza acestei analize se pot face optimizări, iar cu ajutorul dispozitivelor de analiză a sentimentelor se pot verifica sau valida calitatea și eficacitatea schimbărilor propuse.
Maparea de experiență (experience mapping) nu este ușoară, nu există o formulă magică pentru asta, necesită timp și ai nevoie să depui efort pentru a o realiza. Tehnicile și uneltele folosite trebuie adaptate în funcție de context. Cu cât smart city-ul se dezvoltă mai mult, cu atât costul pentru a repara experiențe de utilizator bazate pe presupuneri și ipoteze incorecte crește mai mult. Atunci când este implementată cum trebuie, această metodă de proiectare oferă o vedere uniformă și completă a felului în care oamenii interacționează cu această nouă lume interconectată.

Prototiparea rapidă pentru accelerarea introducerii pe piață.
Prototiparea poate să fie extrem de folositoare în stagiile inițiale de dezvoltare, atunci când ai nevoie să aduni feedback important de la utilizatori și părtile interesate, iar greșelile si modificările sunt ușor și ieftin de făcut.
Cu cât orașele devin mai sofisticate, mai conectate și interactive, o să vedem cum de la intițiativele incipiente din ziua de azi or să ia amploare și or să ajungă în viitor smart cities în adevăratul sens al cuvântului.
Un exemplu recent pe care l-am văzut, a fost introducerea unui chioșc digital în unul din restaurantele mele preferate. Cu acest tip de chioșc restaurantul face parte dintr-un lanț mai mare și are un flux de oameni semnificativ. Chioșcul digital îți permite să faci o comandă și să plătești atunci când intri în restaurant, îți dă un dispozitiv de alertare atunci când comanda ta este gata și îți explică interactiv cum să folosești sistemul. Interacțiunea cu chioșcul a fost schimbată de câteva ori până acum și este clar că este folosit ca prototip pentru a învăța care este configurația optimă pentru a îl implementa ulterior și în restul restaurantelor lanțului.

Design bazat pe date și design ghidat de date.
Este destul de clar că fenomenul ce permite schimbări majore în infrastructura societăților contemporane este sursa ieftină și abundentă de date provenită din senzorii incorporați și, atât timp cât legea lui Moore își continuă evoluția, vom vedea o creștere exponențială în acest tip de informație.
Dar, care este cea mai bună metodă de orchestrare a acestor date în favoarea utilizatorului (cetățeanul) și a business-urilor implicate?
Știm deja din istoria de gaming că există un echilibru fin între analiza de date și luarea de decizii informate, pe baza acestor date. De exemplu, pentru o perioadă îndelungată, iterarea exclusivă prin indicatori (metrics), fără nicio viziune sau direcție, putea aduce un produs la un plafon maxim de vânzări, un rezultat destul de bun în zilele incipiente ale gaming-ului la scară largă. Dar în timp ce piața s-a maturizat și competitorii s-au intensificat, plafonul maxim nu mai era suficient. Produsele derivate și produsele dezvoltate doar prin iterare cu indicatori erau evident inferioare produselor dezvoltate de la început, cu o puternică viziune creativă. Același principiu este valabil și în sport. În baseball recrutorii folosesc “sabermetrics”, o metodă de analiză de date care îi ajută să își îmbunătățească intuiția despre joc și performanța jucătorilor.
Așadar, rolul designer-ului UX nu mai este doar de a proiecta soluții în funcție de date, el acum trebuie să își foloseasca empatia și intuiția, ghidate de date, pentru a crea experiențe în beneficiul utilizatorului.

Hacktivism și tehnologia civică.
Prin crearea de servicii care colectează și răspund dinamic la felul în care sunt utilizate, o administrație locală (sau națională) poate să îmbunătățească viața și experiența cetățeanului.
Acum 10 ani, era greu să îți imaginezi că ai să găsești mulți tehnologi în România care să își dedice timpul personal pentru a lucra în proiecte cu temă civică. Am văzut însă recent cum proiecte guvernamentale precum GovITHub au reșit să adune peste 300 de voluntari care au muncit din greu și au creat aplicații, portaluri și site-uri complexe, au analizat și extras date și au susținut soluții tehnice pentru a rezolva probleme persistente din societatea românească.
Dacă am avea acces, de exemplu, la o forma digitală a rețetelor prescrise de medici, fără datele personale ale pacienților, le-am putea analiza și am putea crea de pildă o hartă interactivă a celor mai bune locuri unde se poate deschide un centru de masaj sau kinetoterapie.

De la 1.000 la 1.000.000!
Putem vedea cu ușurință, din exemple reale, că disciplina și metodele de design de experiență au început să apară și să fie utilizate la scară largă.
În ultimii 40 de ani, disciplina a crescut de la 1.000 de specialiști la 1 milion.
Este estimat că până în anul 2050 vor fi 100 de milioane.
Sunt sigur că multe din pozițiile ocupate de acești specialiști vor fi în design-ul orașelor smart.