fbpx

SoNoRo 2019: Magie, muzică și un interviu cu Justus Grimm, violoncelistul îndrăgostit de România

Printre bucuriile muzicale ale toamnei se numără, ca în fiecare an, Festivalul SoNoRo. Muzica de cameră însufleţește binecunoscute sau inedite spaţii de concerte ale Bucureștiului (Ateneul Român, Cercul Militar, Palatul Bragadiru etc.), după care se mută, pentru această a 14-a ediţie, la Sibiu și Cluj. Între 1 și 17 noiembrie, vom vibra graţie concertelor SoNoRo sub semnul exuberantului fenomen „DaDa” și sunt sigură că va fi o ediţie cel puţin la fel de plină de energie bună precum celelalte, cu atât mai mult cu cât am avut ocazia să îl întâlnesc pe unul dintre muzicienii invitaţi la ediţia din 2019, violoncelistul Justus Grimm.

Pe Justus l-am prins chiar înainte de ultimele concerte din seria „SoNoRo Conac”, minunata iniţiativă SoNoRo datorită căreia clădiri reprezentative ale patrimoniului românesc din întreaga ţară, restaurate sau uitate, sunt animate din aprilie până în septembrie prin puterea muzicii. Este unul dintre motivele pentru care Justus Grimm, care locuiește în prezent la Bruxelles, se întoarce pentru a cânta în România, alături de echipa SoNoRo, de trei ani încoace.
w_XTK1753

Cum ai ajuns să faci parte din familia internaţională SoNoRo?

Îmi face plăcere să revin România din 2006 încoace. Am văzut ţara schimbându-se foarte mult, înflorind, cumva, și nu vorbesc numai despre București, ceea ce mă bucură foarte tare. De câte ori vin, văd o clădire veche restaurată, un restaurant nou apărut și cred că noile generaţii vor să dea un suflu diferit. Cât despre SoNoRo Conac, îmi place ce reprezintă, pentru că e ca un semnal de alarmă graţie căruia oamenii își pot redescoperi propria ţară.

Care ar fi locul preferat din ţară din tot ce ai văzut până acum?

În Transilvania au fost foarte multe concerte și m-au impresionat locurile, peisajul. Ieși cu adevărat din cotidian când ajungi acolo, reușind, în același timp, să cunoști atât exemplele fericite de case sau castele restaurate, dar și pe cele aflate într-o stare de degradare.

Cum te simţi să cânţi în afara sălii de concert în contexul SoNoRo Conac?

În acest context, suntem ambasadori, dar cred de fapt că acest rol face parte din vieţile noastre: să utilizăm emoţiile și muzica pentru a reda viaţă unor lucruri care nu mai există. Nu am nevoie de o sală specială de concerte pentru a cânta, aș putea cânta oriunde, arta și un anumit tip de atmosferă se pot crea pretutindeni.

w_T3E5433

SoNoRo Conac e o adevărată aventură, după cum îmi povestește Justus, o magie creată de muzică chiar și în faţa unui conac abandonat dintr-un loc complet necunoscut, la care ajungi cutreierând pe drumuri de ţară. Astfel de momente și amintiri îi sunt dragi și crede că ele au rămas întipărite și în memoria celor care au venit să îi vadă cântând.

Cine mai vine la concertele de muzică clasică?

În această lume a deadline-urilor în care trăim, oamenii vin la concertele de muzică clasică pentru a avea un moment de instrospecţie. Poate că fenomenul muzicii clasice este mai mult despre a primi decât despre a te exterioriza graţie muzicii. Mă bucur să constat că la concertele SoNoRo vin și foarte mulţi tineri și nu mă refer doar la cei care studiază muzică. Graţie unor festivaluri de acest gen s-a mai scuturat percepţia „prăfuită” pe care o au concertele de muzică clasică în rândul tinerilor.

Un compozitor preferat?

Venirea mea constantă în România a însemnat și descoperirea unor piese inedite semnate de George Enescu și mai buna înţelegere a autorului și a muzicii sale.

Dacă ar fi să alegi un compozitor cu care să bei o cafea, acesta ar fi…

Aș fi tentat să spun Beethoven, mai ales că 2020 îi va fi dedicat și voi cânta mult Beethoven, însă nu sunt sigur că aș vrea să îl cunosc… În schimb, cred că mi-ar plăcea să îl cunosc pe Haydn și l-aș întreba, în primul rând, dacă a compus chiar el toate concertele pentru violoncel, deoarece planează dintotdeauna un semn de întrebare asupra chestiunii. În plus, avea un simţ al umorului foarte dezvoltat.

Cum a ajuns să aleagă violoncelul, cel mai apropiat instrument de vocea umană, și foarte versatil? Justus îmi povestește despre familia de muzicieni din care provine: tatăl violoncelist și mama, profesoară de pian. A început să studieze pianul cu mama, apoi a învăţat să cânte la vioară timp de un an, până la patru ani. Iar la cinci ani le-a spus părinţilor că vrea să cânte la violoncel. Și de aproape 45 de ani continuă pe acest drum.

Gânduri despre ediţia 14 a SoNoRo:

Abia o aștept, mai ales că reprezintă un moment special pentru cariera mea. Suntem trei violonceliști, printre care se numără Frans Helmerson și Torleif Thedéen, ambii suedezi. Frans a fost profesorul meu, și îl consider unul dintre cei mai buni din lume și va fi prima oară de la terminarea studiilor când vom cânta împreună. Torleif a fost și el elevul lui Frans și pe vremea când eram student la Stockholm, el își începea cariera și era idolul nostru. Pentru mine e un moment important și emoţionant, iar cu Frans voi cânta „Cvintet”-ul lui Schubert, una dintre capodoperele muzicii clasice.

Interviu apărut în Banchiza Urbană 14 / toamnă 2019

cop_bu14_shop

OFERTĂ SPECIALĂ

Oferim cititorilor noștri câte 1 invitație dublă la următoarele concerte SoNoRo:
? Russian Soiree, la Ateneu Român – București, 10 nov
? În Jurul Samovarului, la Sala Thalia – Sibiu, 11 nov
? Finale: From Dawn till Dusk, la Universitatea Babeș-Bolyai, Sala Auditorium – Cluj, 17 nov
Tot ce trebuie să faceți este să comandați BU#14 până pe 28 oct.

Coșul de cumpărături0
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0