Soro lume se coace gustos într-o bucătărie la foc deschis

La Soro lume, în mahalaua Mătăsari, se mănâncă bine. Nu că nu ne-am fi obișnuit deja de câțiva ani încoace cu noul val românesc gastronomic, doar că, iată, încă e loc de surprize #DeGustBun. O casă cu curte de pe strada Fluierului, precum cele care ne plac la București, pentru că sunt răcorite de iederă și umbrite sub bolți de viță-de-vie, a devenit loc de strâns prieteni laolaltă în jurul unui meniu care străbate întreaga țară.

Cum anume, ne-a povestit chef Mihai Toader care s-a prins alături de Melinda Teohari în hora unui neoromânesc bazat pe „o bucătărie la foc deschis, construită împreună cu niște meșteri cărămidari, formată dintr-un ogeac oltenesc cu țest, un cuptor moldovenesc, o plită mănăstirească, un grătar și o afumătoare ardelenească.” Această unitate națională fură ochiul încă de cum treci pragul curții și zărești focul cuptorului și energia bucătăriei zugrăvite în alb care trimite la liniștea mocnită a sobelor de țară. Acolo se întâmplă lucruri, simți asta, și tot de acolo ies și pâinicile coapte care însoțesc un meniu scurt, dar suficient de cuprinzător cât să fie o plimbare în lung și în lat de la munte până la Dunăre și mare.

În caz că e frig ori nu e loc în curte, în casă s-a așternut un decor minimalist cu mult alb și lemn, de amenajare ocupându-se tot Mihai și Melinda, inspirați de călătoriile prin țară. Dar să trecem la cele „serioase”, adică la bucate care își vor afirma caracterul sezonier în concordanță cu ce se va găsi pe tarabele din piață. Momentan, de încercat ar fi „Toamna de aur”, o poveste în două acte – gustări și feluri principale – finalizate cu un inedit desert: „MBS” – măr cu brânză și smântână, în care se amestecă și caramelul și pălinca.

Pentru a deschide apetitul, vom cita selectiv: „Balmoș din ușa stânii, ars în cuptor cu unt și servit cu o smântână afumată, Ficăței cu ceapă adică ficați de curcan la jar, glazurați cu glazură de prune, serviți cu ceapă coaptă în coajă, sos de ceapă și arpagic murat”. Spre a mai apăsa pe o pedală, voi spune și că nu e de ratat nici Oaia în vânătă cu al său fraged mușchiuleț de oaie, iar în loc de încheiere, ar fi de menționat și că meniul de licori (vin și tării) este tot exclusiv neaoș, iar la capitolul pălincă s-a colindat ceva prin țară până s-au găsit comori. Pentru tot restul, descoperiți, mâncați și povestiți.

Articol publicat în igloo #205 / decembrie 2021 – ianuarie 2022 / Viena. Locuinţe sociale / rubrica #DeGustBun