Spazio

Din Karlplatz, showroomul Spazio se vede sigur altfel decât din piaţa Alba-Iulia. nici mai mare, nici mai mic. Ci pur şi simplu altfel. Acel altfel pe care ţi-l dă (în)depărtarea cea care nu minimizează sau glorifică subiectul, ci îţi mediază înţelegerea. După un scurt ocol dat amintitei pieţe bucureştene şi după câteva vitrine ticsite cu alimentele zilelor noastre, frontul consumerist este întrerupt de un cadru dintr-o altă secvenţă.

Text: Luiza Zamora
Foto: Şerban Bonciocat, Cornel Lazia

Ecran lat cu personaje de altă statură şi de altă consistenţă. Dacă planul apropiat reflectă destul de mult ceea ce umblă sau mişcă, în profunzime cabina de duş cu radio, lavoarul conic sau cada de baie cu hidromasaj arată cât de mult a trecut de la vana cu apă pusă la încălzit la soare sau de la stropitoarea prinsă pe o cracă de copac, deşi cu siguranţă că astfel de ritualuri pitoreşti încă se mai întâmplă. Mărcile sunt pe măsura perfomanţelor tehnologice ale produselor care fac viaţa mai confortabilă, dar şi uşor mai complicată.

Însă ceea ce contează din ce în ce mai mult, poate uneori nedrept de mult, este felul în care aceste obiecte indispensabile curăţeniei fizice sunt arătate. Istoria showroomului ca instituţie s-a scris în secolul al XX-lea, perioadă posedată mai mult ca oricare alta de marketing. De la exagerări de genul „nu contează ce vinzi, contează cum vinzi”, adjudecate de orgolioasa branşă a advertisingului, s-a ajuns, cred, la un echilibrat raport între obiectul vândut şi prezentare. Excese încă mai există, dar nu mai păcălesc decât pe cei mai naivi. Felul în care obiectele de care aminteam sunt expuse în showroomul din bulevardul Decebal nu creează distonanţe între obiect şi cadru, ci un fundal, o scenă, o temă, un joc, în jurul subiectului şi nu independent de acesta. O altă calitate a spaţiului este un anumit tip de coerenţă a conceptului. Nu monotonă, ci adecvată. Dacă primii paşi pot părea prea sobri sau minimalişti, impresia nu e de lungă durată. Lemnul care îşi adjudecă acest prim spaţiu este când cadru aproape monumental al trecerii în altă travee, când lung prilej de expunere a coloratelor sau divers texturatelor mostre de ceramică Marazzi, când un perete care, prin juxtapuneri de dreptunghiuri, creează volum sau chiar mişcare. Ultimele inovaţii, colecţii, materiale, culori sau texturi se schimbă pe ecranul plasmatic fixat în mijlocul acestui perete mişcat de lumină. Capul de perspectivă e chiar unul dintre obiectele coborâte de pe ecran, o cadă aşezată contra unui perete acoperit cu ceramică, în concordanţă cu misiunea acestui magazin de prezentare care oferă şi câteva scenarii, uneori spectaculoase, de placări parietale sau pavimentare. Ceea ce descoperi în această a doua travee, ca de altfel şi în încăperile următoare e că ceramica se vede mult mai bine montată, aşa cum îi e menirea, decât pe expozitoare.

Şi mai mult decât atât, e mai vizibilă în tăieturi, culori, străluciri sau dimensiuni altele decât cele aflate în uzul colectiv. Astfel, afli că mozaicul Bisazza cu irizaţii şi desen subtil îţi poate mula aproape orice formă, chiar dacă aici stalactita şi stalagmita cu formele lor aglomerate s-au întâlnit într-un stâlp şi nu într-o coloană, aşa cum ştiu ele să facă. Apoi, movul merge chiar foarte bine cu tresele gri strălucitoare ce ţin în faţă cabina de duş în care, pe lângă ropotul plăcut al apei, poţi auzi matinale radiofonice. Alături, trei coloane de duş cu trei inserţii de plăci ceramice a căror misiune e nu doar vizuală, ci şi tactilă. Şi pentru că suprafeţele, chiar şi variate, riscau să devină monotone în prezentare câteva tuluri fin transparente separă diversele forme pe care o cadă le poate lua. Un cochet şi aproape discret loc a fost adosat unui stâlp portant. Aici, la o masă cu o linie curată, pe două scaune înalte se poate discuta şi negocia. În apropiere, sub o lampă de inspiraţie insulară, un rectangular Jacuzzi îşi porneşte „motoarele”. În final, circuitul se încheie totuşi cu o serie de expozitoare, dar cu o încăpere în care culorile unite ale lui Beneton în varianta ceramică şi mesh-ul care ascunde în plafon lumina dau culoare, veselie şi flori.